Mă aflu pe Valea Oltului, chiar la intrarea în satul Drăgăneşti. Maşinile vâjâie pe lângă mine, pe drumul european, iar eu aştept confirmarea gazdei mele, Gheorghe Sporiş.

Da, trebuie să trec puntea suspendată peste Olt ca să ajung în sat. Ezit puţin. Peisajul e de un pitoresc incredibil. Inspir mirosul tare de verde crud. Ascult curgerea râului şi nu mă mai satur să privesc munţii înverziţi. Vârful Cozia se înalţă mai presus de toţi.

Mă trezesc din scurta visare cu ochii deschişi.  Traversez pasarela abandonată în bătaia vântului şi a soarelui, gândindu-mă la omul pe care urmează să îl cunosc. Oare ce mă aşteaptă dincolo de poartă?

Gata. Îl văd pe omul care negreşit este un ghid de nădejde prin ţinutul de nord al Vâlcii.

În faţa lui e Lola o căţeluşă tare simpatică. Celălalt prieten canin, stă la capătul celălalt al pasarelei, neîndrăznind să treacă. La mijlocul pasarelei ne dăm mâna, nu ca un într-un pact de pace ci ca o revedere a unui bun prieten.

Cele 15 minute parcurse pe jos până la căsuţa lui s-au simţit ca o plutire…printr-un sat „inundat” de lumina soarelui, flori şi verdeaţă.

Casa bătrânească acoperită cu şiţă, ultima din satul Drăgăneşti rămasă în picioare.
Sursa foto: Gheorghe Sporiş

Povestea lui  Gheorghe Sporiş?

            „Haideţi că vă duc eu să cunoaşteţi o fată frumoasă!”

O simplă propoziţie a cuiva l-a ajutat să-şi găsească nu doar mireasa în Drăgăneşti ci şi propriul paradis din care nu a mai plecat. A lăsat în urmă Braşovul, teatrul şi alte 11 întreprinderi şi a prins rădăcini în Vâlcea.

Gheorghe Sporiş s-a aventurat în viaţă. Cel mai mult i-au plăcut drumurile şi munţii. L-au dus peste tot în ţara aceasta. Şi-a croit drum prin meserii şi a ales ce i s-a potrivit.

„Să trăieşti!” Ciocnim un pahar de vin rubiniu, ne acompaniază cocoşii iar păsările se iau la întrecere în tril. Suntem gata de poveşti. Vinul bun şi apa rece sting nerăbdarea şi accentuează momentele întâlnirii noastre.

Călător prin spaţiul românesc, Gheorghe Sporiş a căutat România prin diferite colţuri. După ce picioarele obosesc, mâinile încep să lucreze. După pensie, timpul capătă altă formă. S-a ocupat de cărţi, hărţi turistice şi articole de presă.

Zâmbesc când văd harta pe care am folosit-o acum câteva zile pe Cheile Latoriţei…

Gazda mea a lucrat până acum aproximativ zece cărţi, a condus din 85 Clubul de turism ecologic montan şi a organizat multe concursuri, activităţi, tabere.

            „Zona montană a României o cunosc aproximativ 70 %”

            A văzut multe dar a rămas în Vâlcea. Aici promovează şi ajută turismul cum ştie cel mai bine. Face parte din Uniunea Ziariştilor Profesionişti şi puterea sa stă în stilou. Articolele sale iau drumul revistelor Cultura Vâlceană, Forum Vâlcean şi Povestea vorbii. Pe lângă acestea, fost redactor la România turistică. Astăzi este colaborator şi îşi oferă hobby-ul pentru binele turismului.

“Dai cu pumnul în masă ca să le sară cerneala în ochi!”

            Cu toate că atmosfera pe care o găsesc la colţul de muncă din casa scriitorului te îmbie să iei stiloul şi să nu te opreşti din scris, Gheorghe Sporiş înţelege importanţa promovării online. Nu a rămas blocat într-un trecut socialist şi asta l-a transformat într-un om care se adaptează. După ce priveşte în jur, realizează ce înseamnă să nu fii în pas cu tehnologia:

            “Nu mai există comunicare, la ei este deja o ruptură.”

            Cu gândul la relaţia bunic şi nepot, el nu poate să-şi permită această înstrăinare faţă de ai săi nepoţi. Şi nu greşeşte în această privinţă. Francesca, nepoata lui îşi ia ghiozdanul în spate şi se refugiază în casa bunicilor ori de câte ori are ocazia.

Dacă ar fi să dea un sfat nepoţilor, la ce s-ar gândi?

            „Să ai încredere în ceea ce faci. Dacă tu ai pornit pe o cale şi ştii că e bine ceea ce faci, să îţi urmezi calea ta, să nu te abaţi din drumul tău.”

            Ne încurajează direct în iniţiativa noastră. Faptul că este interesat să cunoască toată echipa este o onoare şi un act de apropiere sufletească:

“Turismul şi, în special, drumeţiile sunt cele mai deosebite acte de apropiere sufletească între oameni.”- Îmi spune Gheorghe Sporiş în timp ce mergeam prin sat, înapoi spre pasarelă.

Îmi sună din nou telefonul…Colegii mei vin de la Mănăstirea Cornet.

-Radu, venim să te luăm.

Uite aşa dorinţa gazdei mele se împlineşte numaidecât.

Acolo, în apropierea pasarelei peste Olt, zig zaggerii îl cunosc pe Gheoghe Sporiş, Gispo, cum îi place să-şi spună pe Facebook. 🙂

O călătorie prin ţinutul de nord al Vâlcii este mult mai uşoară folosind cărţile şi hărţile sale…dar mai ales, poveştile sale despre fiecare colţişor al zonei. Iar dacă îl vei vizita, în Drăgăneşti te va aştepta un astfel de peisaj:

Valea Oltului la Drăgăneşti. Meleagurile unde locuieşte Gispo. 🙂
Sursa foto: Gheorghe Sporiş

E rândul tău

Cine/ce ţi-a fost ghid în Ţinutul de Nord al Vâlcii?

Dacă nu ai ajuns încă în zonă, ce obiectiv turistic ţi-ar plăcea să vezi în mod special?

Ne bucurăm mereu să auzim gândurile tale. Feedback-ul tău ne este de folos în crearea de noi materiale.  🙂

Cu bucurie,

Daniela Pasăre(prelucrare+editare interviu), Radu(preluare+editare interviu) şi echipa Zig Zag! 🙂

***

Acest fragment face parte din cartea Zig Zag prin Vâlcea – Oameni de poveste. O vom lansa oficial, înainte de intrarea în judeţul Gorj.

Ps: Cărţile şi materialele foto-video pe judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj, Hunedoara, Alba, Cluj și Sălaj sunt în planul nostru pentru 2016.

Poţi contribui la realizarea lor. 🙂 Cum ? Susţine-ne în campania de pe Creştemidei.ro!