Idei de succes la 4 dimineața

”Ideea de Love story book a început chiar cu o lună înainte de a termina facultatea. Atunci am fost acasă și am dat un interviu pentru un job, unde îmi plăcuse și oferta,  locul de muncă și eram foarte fericită. După ce am terminat facultatea, mi-am făcut planuri să mă întorc în Albania la locul respectiv de muncă. Și cu o lună înainte s-a lansat la universitate la cercul de antreprenori un concurs.

Era o provocare și ideea cea mai bună de business era premiată și în care se va investi. Eu nu eram interesată de investiție, ci speram că poate câștig premiul și am intrat în competiție numai cu gândul acesta.

Eram într-o perioadă foarte ocupată: scriam o carte atunci, care trebuia să fie publicată în mai, aveam de lucrat și la licență și, pe lângă toate acestea, cea mai bună prietenă de-a mea se căsătorea.  Și fiindcă aveam foarte multe lucruri de făcut, am zis că: ‹dacă-mi vine o idee, bine, dacă nu, asta este!›. Până-n penultima zi nu aveam nicio idee. M-am pus să dorm și mi-am zis: ‹asta e!›. Nu m-am stresat deloc, dar totuși, era de bun simț, pentru că eram înscrisă, să trimit o idee.

M-am trezit la 4 dimineața fiindcă nu puteam să dorm din cauza asta, că n-am trimis nicio idee și mă gândeam ce i-ar interesa pe oameni… mă gândeam la strategia de facebook, de ce e atât de mult folosit: pentru că e pentru om, are ceva egocentric la mijloc. Și după aia m-am gândit, așa cum îți fuge mintea la toate dimineața, la prietena mea, care era disperată să aibă cel mai bun fotograf. Și mi-am zis: ‹ce-ar fi ceva la nuntă care să concureze cu fotograful?›. Știam că fotografii sunt foarte căutați la nuntă, dar ce-ar fi ca cei de la nuntă să caute alt serviciu în loc, în afară de poze?

Mă tot gândeam, și la carte că nu știam dacă o să termin până în mai și nu știu cum s-a făcut matematica asta ciudată între nuntă-carte-facebook și m-am gândit: ce-ar fi dacă fiecare cuplu ar avea povestea lui de dragoste, cum s-au cunoscut etc. și asta să devină o nouă tradiție la nuntă? Adică fiecare cuplu care se căsătorește să aibă cartea lui.

Apoi, până la ora 8 am scris, pe la vreo 9 am trimis-o și am aflat apoi că a fost aleasă ideea câștigătoare și m-am bucurat.”

[mashshare]

ZiggY

Povestea poveștilor de dragoste

Străzile orașului pe care le străbat mă încântă prin arhitectura recunoscută a clădirilor sale, unele mai vechi, altele restaurate recent. Tăbăcesc pietonalele și aproape cad în visare admirând acest colorit viu plăcut ochiului. Oamenii care trec astăzi pe urmele pașilor lui Iosif Vulcan sau Aurel Popp sunt atât de binecuvântați că locuiesc în acest oraș frumos.

La un moment dat, zăresc undeva în fața Primăriei o tânără cu părul lung, negru ca pana corbului. Fața-i albă ca zăpada contrasta vizibil culoarea părului ei. După chip nu părea să fie de pe aici. Mă îndrept spre și o întreb dacă e de prin împrejurimi. Ea, foarte surprinsă de faptul că am intrat atât de brusc în discuție, îmi răspunde spontan:
– Nu! Nu sunt de aici. Dar cum ți-ai dat seama?
– Ochiului meu de călător nu-i scapă nimic, răspund eu zâmbitor. Dar cu ce treburi pe meleagurile noastre, scumpă domniță?
– Am venit cu studii în România acum 6 ani și am prins drag de țara asta. N-am mai plecat de atunci, răspunse ea zâmbind. Povestea mea e lungă călătorule și nu știu dacă vom avea timp să deslușim misterele vieții mele, fragede de altfel.
Glasul ei se preschimbă într-un cânt dulce și melodios. Privirea-i blândă se transformă când veni vorba de treburile începute pe aici. După emoțiile prezente în vocea ei, am realizat că e un subiect sensibil și nu am insistat.

Ideea sa, unică de altfel, i-a venit într-o noapte, cu o zi înainte de a se înscrie la un concurs în care trebuia să prezinte un plan de afaceri. Multe am auzit în călătoria mea, dar să fie cineva care să-ți scrie povestea de dragoste într-o carte, asta încă mi-e străină. Se pare că oamenilor le plac amintirile frumoase și când au o provocare de obicei își aduc aminte de acele lucruri și le revin sentimentele de atunci. Mă las purtat de gânduri în timp ce ea continuă să vorbească, cu același zâmbet pe fața ei senină asemeni unui răsărit de mai.

Noaptea stă să cadă peste orașul transfigurat de acum de umbrele nopții, iar eu mai am multe de învățat și de povestit. Drumu-i lung și bine-i șade călătorului cu drumul. Mai ales când drumul te duce la un om care păstrează o veche tradiție a zonei.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)