Evoluţia crează noi oportunităţi: O discuţie despre Palatul Finanţelor la Prăvălia lui József Popper Junior

Pe strada Republicii, înainte de a intra în zona pietonală, ticsită de clădiri vechi,am poposit în fața Palatului Finanțelor Publice. Aveam în mână câteva cărți poștale cu imagini din diverse perioade ale mândrului edificiu proiectat de Rimanoczy Kalman Junior. Un prieten orădean mi le dăduse în chip de cadou. Arhitectul reușea să mă surprindă din nou, Și de această dată făurise ceva care ieșea din tipare. Dincolo de reparațiile curente reușeam să zăresc elementele frumoase ale construcției.

Priveam cărțile poștale care înfățișau Palatul în primii ani după construire. Strada Republicii arăta cu totul diferit…Ici-colo o trăsură. Oameni îmbrăcați în hainele vremii se plimbau agale bucurându-se pur și simplu de prezența celuilalt. Palatul Finanțelor strălucea! Un rând de copaci de mărimi diferite îl cuprindeau ca într-o horă verde.

Dar stai! Pe cartea poștală mai era ceva care acum nu mai exista: Prăvălia evreului József Popper Junior

Mai scot din straița mea încă o carte poștală pe care erau mai multe informații: Evreul înființase aici în 1887, înainte ca Rimanoczy să fi construit Palatul Finanțelor, o mică prăvălie de mirodenii.

Orădeanul nu avea atunci prea multe produse dar se pricepea să-și vândă marfa. Era amabil cu oamenii și căuta să-I servească cât mai bine. Nu a trecut mult și orășeni au început să vină în număr tot mai mare la el. József Popper Junior a transformat prăvălia în băcănie unde oferea o gamă tot mai mare de servicii: apele minerale Borsec, Vita și Matild, vinuri locale și franțuzești, rom, coniac, lichior, citrice, ciocolată și alte dulciuri.

Trebuie să fi fost grozav să trăiești în acele vremuri, murmur eu, punând cărțile poștale înapoi în straița mea de drum. Mai fotografiez Palatul Finanțelor odată și zâmbesc.

Rimanoczy trebuie să povestim din nou, gândesc eu, cunoscând amabilitatea arhitectului de a mi se arăta sub diverse forme. Mai am lucruri să te întreb.

Ajung la hanul unde poposisem pe durata șederii în Oradea. Avusesem multe experiențe frumoase în acea zi dar corpul meu spunea un singur lucru: DORMI!

Visul pe care l-am avut a fost pe cât de ciudat pe atât de frumos.

Se făcea că eram în fața Palatului Finanțelor Publice, exact în cadrul pe care l-am văzut în cartea poștală. Eram îmbrăcat în hainele vremii, un frumos costum negru, dar păstrasem barba și căciula mea de dac. Câteva cupluri care se plimbau pe strada Republicii mă priveau chicotind ușor:

-Uită-te la el dragă! Ce fel de modă e și asta?  Vreau și eu o pălărie ca a lui pentru Istvan al nostru, spuse soția.

Merg mai departe și ajung chiar în fața prăvăliei lui József Popper Junior. Evreul vesel le prezenta un nou produs câtorva clienți în timp ce alții își făceau cumpărăturile.

Când dau să intru, ghici cine mă trage de mânecă ? Era Rimanoczy Junior în persoană, îmbrăcat foarte bine, cu un joben pe cap și un baston negru, de mare finețe, în mână.

-Ziggy, nu mă așteptam să te văd aici. Venisem să-mi fac cumpărăturile și hopa, tu ai apărut.

-Nici eu nu mă așteptam să vă văd îi răspund amuzat. Dar m-am gândit să vă întreb câteva lucruri pe când fotografiam Palatul Finanțelor. Mintea mea se pare că a fabricat o situație prin care să stăm iarăși de vorbă.

-Bravo! Cu ce îți pot fi de folos astăzi ? întrebă el răsucindu-și mustața stufoasă după cum îi era obiceiul.

-Ei bine, pe ce v-ați bazat când ați proiectat Palatul Finanțelor ? E superb!

-Știu, răspunse el cu mândrie. Hai să intrăm să cumpărăm ceva și îți spun. Permite-mi să-ți fac cinste cu bunătățile vremii.

Îmi luă o ciocolată franțuzească delicioasă, banane și o sticlă de apă minerală.

-Ziggy, Palatul Finanțelor a apărut fiindcă era timpul! Nu mi-am fixat la începutul carierei să-l proiectez dar orașul s-a dezvoltat atât de mult la nivel economic încât a apărut nevoia construirii unui nou edificiu. Aici am apărut eu! Mai bine zis, oportunitatea a venit la mine.

-Cum așa? întreb eu savurând din bunătățile primite.

-Simplu, nu încetez să evoluez în domeniul arhitecturii. Pentru mine, această activitate nu e muncă ci o călătorie în care zi de zi devin mai priceput. Municipalitatea avea nevoie de un om pregătit în domeniu și productiv care să se ocupe repede de acest proiect.

-Așa se face că ați predat lucrarea în termen record de 14 luni.

-Exact! M-a stimulat enorm acest proiect Ziggy, ca să dau ce e mai bun din mine.Sunt bucuros de ce a ieșit, spuse el privind spre Palat.Și contul meu e bucuros, căci am fost foarte bine plătit după această lucrare.

Râse ușor și își răsuci iar mustața.

Dacă te concentrezi pe a evolua continuu în domeniul pe care îl alegi, nu trebuie să-ți faci griji de oportunități. Ele vor veni. E lege! Nu apare nimic atunci când n-ai cu ce să contribui în circuitul unei societăți.

-Înțeleg, răspund eu încântat de discuția în acel cadru de epocă.

-Domnule Rimanoczy, aici sunt cumpărăturile dumneavoastră strigă  Jozseph Popper Junior din spatele tejghelei.

-Mulțumesc Jozseph, ești amabil ca de obicei.

-Ziggy, se întoarce Rimanoczy către mine, e timpul să plec. Mă bucur că am discutat!

-Vă mulțumesc pentru această lecție și pentru aceste bunătăți.

-Cu drag băiete! Răspunde el strângându-mi bărbătește mâna.

Ziggy, Ziggy!

-Mhm!

-Trezește-te! Era unul dintre prietenii mei din Oradea care venise să-mi povestească despre alte locuri pe care le pot studia.

-Am avut un vis ciudat despre Palatul Finanțelor Publice îi spun eu, încă somnoros.

-Ce-ar fi să-l scrii în jurnalul tău de călătorie ? mă provocă el.

Și așa am început să scriu aceste rânduri…