DSC_0225

Mănăstirea Maglavit – o poveste cu minuni

În linişte a apărut o idee. Apoi, mână de la mână, din puţinul oamenilor aceasta a prins contur. Aşa a apărut Mănăstirea Maglavit din satul cu acelaşi nume al judeţului Dolj.

Oameni din toate colţurile ţării, vin să se roage unde Dumnezeu i s-a arătat ciobanului Petrache Lupu. Localnicii vorbesc şi astăzi despre minunile petrecute aici, în urmă cu 75 de ani .

În turul nostru “îngheţat” de februarie, din Craiova la Calafat am poposit la Mănăstirea Maglavit . Iată ce am descoperit aici…

Ştiai că?

-Nepotul ciobanului Petrache Lupu trăieşte şi azi. S-a născut în 1952 şi este cunoscut de către săteni ca “Nea Ion”. I-a fost alături bunicului său chiar şi pe patul de moarte.

Cine sunt Petrache Lupu şi Nea Ion ?

-În perioada comunistă, atât Nea Ion cât şi bunicul şi vecinii lor, îi ascundeau în propria casă pe oamenii care veneau să fie vindecaţi de boli, pentru a nu fi găsiţi de către fanaticii regimului. Pe atunci, călătoriile de acest fel nu erau permise.

Localnicii spun că în anii 1940, oamenii veniţi aici în pelerinaj donau bani pentru a ajuta la construirea bisericii. Ei povestesc că grămezile de bani erau plasate din 50 în 50 de metri, începând din sat şi până în poieniţa minunii.

Petrache Lupu mai este cunoscut şi sub numele de “ăl bătrân” sau “Sfântul de la Maglavit”. În urma întâmplărilor acestuia, călugări şi măicuţe s-au “aşezat” aici, “la buturugă”.

Tot atunci, s-a început construcţia bisericii, iar între anii 1936 şi 1940, construcţia a fost iniţiate şi mai apoi oprită, slujbele desfăşurându-se în subsolul acesteia., Biserica a fost proiectată pe piloni, astfel încât să fie ferită de apele Dunării.

Din spusele norei sale, Elena Lupu, Petrache Lupu a făcut şi puşcărie la Craiova şi la Băileşti, timp de trei luni de zile, pentru că avea credinţă în Dumnezeu.

Ciobanul a fost mereu un om sărac, neinteresat de avere. Banii donaţi de către oameni erau administraţi de cei doi secretari ai săi. Aceştia trebuiau să trimită banii la Mitropolia Craiovei. În schimbul acestora urma să primească materiale de construcţie.

Construcţia trebuia să cuprindă şi o linie ferată care să pornească de la gară şi până în poieniţă, dar banii nu au mai ajuns la Mitropolie. Localnicii spun că acesta este şi motivul pentru care cei doi au murit de tineri, au fost pedepsiţi de Dumnezeu.

Biserica a fost distrusă în perioada comunistă, perioadă în care Petrache Lupu dispărea cu săptămânile. Oamenii spun că era torturat, dar ciobanul nu vorbea despre asta. Niciodată.

Ce s-a întâmplat după ’89 ?

-în 1990, se începe reconstrucţia acestui lăcaş, la dorinţa  pelerinilor şi a credincioşilor. Astăzi, apa nu mai ameninţă biserica, datorită unui dig de apărare care o protejează.

-Chiar dacă la început a fost o mănăstire de călugări, în anul 2010, această a fost transformată în mănăstire de maici.

-“Un cioban a început mănăstirea, un cioban a terminat-o”, aşa zic oamenii locului după ce o renumită perosoană publică a făcut o donaţie pentru ca Mănăstirea Maglavit să fie reconstruită.

În ziua de azi…

 

-Mănăstirea Maglavit este astăzi împrejmuită cu un gard înalt şi solid, are o turla de peste 30 de metri care se înalţă printre plopi. Mormântul lui Petrache Lupu se găseşte în stânga clădirii.

-În spatele sfântului lăcaş, aproximativ în dreptul altarului, este zidită o cruce de lemn, care marchează locul în care Petrache Lupu l-a văzut pe Dumnezeu. Mormântul lui  a fost mutat lângă mănăstire, acolo unde s-a întâlnit cu Dumnezeu. Chiar aceasta a fost ultima lui dorinţă.

-Mănăstirea Maglavit poartă două hramuri: Izvorul Tămăduirii şi Naşterea Maicii Domnului.

Legenda omului care l-a văzut pe Dumnezeu

Se zice că Petrache Lupu, un cioban care a fost multă vreme surd şi gângav, era sărac lipit pământului, dar bun la suflet.

Într-o zi de vineri, în 31 mai 1935, între Paşte şi Rusalii, ciobanului i-a apărut în cale Dumnezeu. Acesta din urmă, “Moşu’”, după cum îi spunea Petrache, i-a cerut ciobanului să îndemne oamenii la credinţă şi să propovăduiască dragostea cerească.

De atunci, ciobanului i se mai spune şi “Minunea de la Maglavit” pentru că deşi nu ştia să o facă înainte, bărbatul a început să vorbească. Locul în care Nea Petrache a avut aceste viziuni şi unde ulterior a început să predice tuturor, a devenit loc de pelerinaj.

Se spune că tot ceea ce ieşea din gura acestuia devenea adevăr şi că nu o dată s-a întâmplat să vindece oamenii de boli.

Cum ajungi aici?

Cu o populaţie de aproximativ 5000 de locuitori, Maglavit se găseşte în Oltenia, judeţul Dolj. Comuna  Maglavit se află la doar 4 km de malul Dunării, imediat după cotitura acesteia înainte de a se îndrepta spre Calafat.

Localitatea, cunoscută în zona şi sub numele de “comuna lui Petrache Lupu“, este despărţită de Cetatea Banilor de  o oră de mers cu maşina.

Ce mai poţi vedea în zonă?

Pe lângă puternica încărcătură spirituală, Maglavit face parte din circuitul naţional al valorilor spiritual, alături de oraşe precum Lourdes din Franţa.

Peisajele şi împrejurimile locului sunt incluse în circuitul “Euro-turistic” al Dunării, proiect iniţiat de Comunitatea Europeană. Astfel, puteţi lua  localitatea la pas, pentru a admira flora şi fauna locului, unice în Europa.

De asemenea, puteţi participa la târgurile locale organizate săptămânal, iar dacă vizita voastră se potriveşte cu data de 8 septembrie, veţi avea bucuria să participaţi la “Zilele Comunei Maglavit” şi la hramul Bisericii.

Persoană de contact

-Alexandru Pârvan din Calafat, îţi poate povesti mai multe despre Maglavit, Calafat şi împrejurimile sale.

Gânduri de final

Mănăstirea Maglavit

Maglavit păstrează tiparul comunelor dunărene, având toate străzile paralele şi perpendiculare.

Mergând pe uliţele satului, chiar dacă Petrache Lupu nu mai este, parcă putem încă să-i ascultăm poveştile, duse mai departe prin viu grai de locuitorii locului. Şi cu cât ne apropiem mai mult de locul minunii, parcă facem un pas către Dumnezeu.

Când am vizitat mănăstirea eram numai noi acolo…Curtea era cuprinsă de amorţeala iernii. În turnul de la intrare, Soarele cu dinţi se strecura voios prin sticla albăstruie.

Înăuntru, linişte…În acea linişte, îţi auzeai gândurile iar motivaţiile acţiunilor de zi cu zi deveneau mai clare. Ceea ce simţi când stai în linişte, trece de graniţele religiei.

Am discutat şi cu una dintre măicuţe. A aşteptat să ne rugăm fără să scoată o vorbă. Înainte de a pleca, liniştea din interiorul mănăstirii superb pictate a fost presărată cu întrebarea „Ce vânt vă aduce pe aici oameni buni ?”. Atât ne-a trebuit ca să spunem iaraşi povestea unei echipe de tineri care a pornit prin ţară, pentru 5 ani,  în zig zag 🙂

E rândul tău

Ai fost la Maglavit ? Ce impresie ţi-a lăsat ? Ce alte locuri cu încărcătură spirituală puternică mai cunoşti în Oltenia ?

Scrie-ne un comentariu cu gândurile tale 🙂 Ne bucurăm să le citim.

Articol scris de Claudia Căvăşdan în colaborare cu Zig Zag prin România.

Claudia Cavasdan

Claudia Cavasdan

Mereu am ştiut că fericirea este despre atitudine, aşa că am ales să zâmbesc, să iubesc, să cânt şi să scriu.
Claudia Cavasdan