Nimic nu se pierde. Totul se transformă

În Piața Unirii din Oradea clădirile și străzile sunt într-o continuă transformare. Ele își leapădă hainele vechi și ponosite pentru a se etala într-o ținută strălucitoare, pe o scenă nouă. Palatul Moskovits II le-a luat-o înainte. De multe ori când am traversat Crișul pe podul Ferdinand, admiram edificiul alb cu plăcuțe colorate.

Într-o zi, pe când treceam pe lângă clădire, zăresc  pe marginea drumului, ceva strălucitor ca o semilună.

Mă aplec și văd că era de fapt o monedă argintie acoperită trei sferturi de noroi uscat. O ridic și o curăț cu batista din straița mea. Era frumoasă dar nu înțelegeam ce vrea să spună. Puteam distinge o pasăre cu gâtul mai lung, privind în sus cu aripile larg desfăcute. Mai ciudat era că pasărea stătea deasupra unor flăcări. Mai bine zis era învăluită de flăcări. Mai jos puteam citi Drahma și un alt cuvânt în niște simboluri pe care nu le înțelegeam.

Ce o mai fi și asta? Îmi spun scărpinându-mă în cap, nedumerit. De ce am găsit-o tocmai aici, în preajma Palatului Moskovits II ? Am trecut de atâtea ori pe aici și nu nimic neobișnuit. Este oare vreo lecție pentru mine azi ?

Toate întrebările acestea se învârteau în spațiul acoperit cu generozitate de fesul meu de dac.

Hai să mă lămuresc, îmi zic.

Privesc Palatul Moskovits și în mintea mea întreb:

-Oh, spirit al acestui loc pe care se află acest frumos palat eu sunt Ziggy, tânărul plecat din orașul celor șapte coline. Călătoresc pe meleagurile acestui frumos popor de la care învăț. Tot ce aflu vreau să dau mai departe pentru ca oamenii să se bucure de bogățiile patriei lor. Spune-mi te rog care e mesajul pe care această monedă ciudată vrea să mi-l transmită ? Are legătură cu locul pe care tu îl ocrotești ?

Oamenii treceau pe lângă mine și vedeau un mic tânăr care privea fix clădirea.

-Ziua bună Ziggy! Răsună o voce caldă în mintea mea. Știam că ai să vii să vorbești cu mine. Dorința ta de a cunoaște te-a condus la mine. Mă numesc Phoenix și am grijă de Palatul Moskovits. Trebuia într-un fel să-ți atrag atenția. De aceea, ai găsit această monedă pe care un colecționar orădean a pierdut-o fix la momentul potrivit.

-Ce este ?

-E o drahmă a vechilor greci.

-Ce simbolizează această pasăre ?

-E pasărea Phoenix. Vechii greci spuneau că trăiește de la câteva sute la câteva mii de ani. Când simțea că moartea ei se apropie își construia un cuib din tămâie și plante aromatice. Se așeza aici după care dădea foc cuibului ,arzând odată cu el.

– Bine, dar e foarte trist ce-mi spui tu Phoenix. Biata făptură…

-Ziggy, nu te grăbi! Din cenușa rămasă se năștea o altă pasăre și mai frumoasă. Nimic nu se pierde tinere călător! Totul se transformă!

-Supeer poveste! Ce legătură are cu Palatul Moskovits ?

-Are! Acest palat a fost construit după ce două case mai mici au fost demolate. De curând, clădirea care era măcinată de moara timpului a fost restaurată. A renăscut din propria mizerie.

-Ahaa, acum înțeleg legătura. Dap, e foarte frumoasă acum.

-Întocmai. Oamenii sunt la fel Ziggy. De multe ori felul în care gândesc îi conduc la rezultate pe care ei le numesc dezastre sau eșecuri. Dar aceste rezultate sunt focul în care ce era vechi moare iar o renaștere are loc. Când oamenii au încredere că se va întâmpla acest lucru, chiar vor găsi căile necesare ca să renască. E o lege a naturii!

-Înțeleg Phoenix! E minunat acest mesaj. Presimt că astăzi voi avea mult de scris.

-Știi tu mai bine ce ai de făcut, râse ușor spiritul.

-Ce fac cu moneda ?

-Păstreaz-o Ziggy. E un dar!

-Așa îmi voi aminti mereu de povestea păsării și de Palatul Moskovits. Îți mulțumesc Phoenix, rămâi cu bine!

Mai privesc încă odată plăcuțele colorate ce scânteiau în bătaia Soarelui. Nimic nu se pierde, totul se transformă, îmi spun, văzându-mi mai departe de drum prin Oradea.