Piața Unirii- crâmpeie de istorie

Odinioară era cunoscută sub denumirea de Piaţa Sf. Ladislau. Apoi, între cele doua războaie mondiale a primit numele actual de Piaţa Unirii. Aici se pot observa cu ușurință și admira clădirea Primăriei, Palatul episcopal greco-catolic, Biserica cu lună, Palatul Vulturul Negru, Biserica ortodoxă Sf. Ierarh Nicolae sau Biserica Sf. Ladislau. În centrul pieţei a fost a fost amplasată din anul 1924 statuia regelui Ferdinand I, făuritoriul României Mari. În prezent aici se afla statuia lui Mihai Viteazul, locul unde, an de an, cetăţenii şi autorităţile oraşului îşi aduc omagiile eroilor neamului.

Fondul construit al zonei Pieţei Unirii este unul valoros şi destul de eterogen atât din punctul de vedere al stilurilor arhitecturale prezente aici (baroc, clasicist, eclectic, istorizant, secesion, modernist), cât şi în privinţa configuraţiilor spaţiale adoptate, a accentelor şi a regimurilor de înălţime.

Frontul vestic este dominat de două clădiri reprezentative: Primăria construită în stil neorenascentist, după proiectul arhitectului Kálmán Rimanóczy şi Palatul Episcopiei Greco-Catolice, ridicat conform planurilor aceluiaşi arhitect. Casa Kovács, aflată la colţul sud-estic  este cea mai remarcabilă clădire civilă construită la începutul secolului al XIX-lea, în stil neoclassic. Colţul nord-estic însă al Pieţei Unirii este marcat de clădirea Palatului Vulturul Negru, cel mai emblematic monument al secessionului orădean, un ansamblu complex cu configuraţia spaţială şi cu faţadele concepute în stil lechnerian, operă a arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezső. Palatul Moskovits, care ocupă două parcele unificate este una dintre cele mai importante monumente de arhitectură din centrul oraşului, fiind opera arhitecţilor László şi József Vágó, reprezentant al variantei austriece a secessionului.

De altfel, Piața Unirii a fost botezată și Malinovski la un moment dat. Cu toate acestea, ea reprezintă pentru cetățenii Oradei un moment de aducere-aminte a istoriei românilor, iar statuia lui Mihai Viteazul este un exemplu de emblem a acesteia. Anterior, în locul statuii lui Mihai Viteazul, a fost amplasată statuia din bronz a regelui Ferdinand I, aparținând sculptorului Mihai Kara.
Pe malul stâng al Crișului Repede, în zona centrului vechi al orașului, clădirile își marturisesc propria istorie, cu fiecare colț, cu fiecare cărămidă, timpul părând oprit în loc în această parte a lumii.

[mashshare]

ZiggY

Reverie în mijlocul amiezii

În aer se simte o mireasmă aparte. Au început deja să apară primii muguri  la copacii care-mi ies în cale, iar în curând vor răsări și întâiele petale ale florilor fragile. Pășesc liniștit pe stradă și după câteva momente începe un bulozer să urle în apropiere. Sunetul asurzitor îmi mută atenția asupra a ceea ce făcea el, însă încerc să îmi revin. Iau o gură de aer , mă uit în jur și după ce mai merg puțin, după un colț mă opresc. Parcă se mai stinsese din marea de sunete care inundau drumul și încep să mă relaxez puțin.

O briză ușoară de vânt rece sulfa în fața mea. Întorcându-mă pentru a mă feri de ea, un trup subțire, înalt și zvelt trecu prin fața mea.  Avea trăsăturile unei figure feminine, cu o rochie lungă și dreaptă de culoare închisă, cu părul lung și mâinile albe ca făina de grâu abia cernută, atârnând leneș pe lângă corp. Se uită lung la mine și se opri. Îmi face semn cu privirea să mă apropii. Aproape hipnotizat îmi îndrept pașii spre ea.

-Nu-ți place zgomotul, așa-i? …mă întreabă cu un ton duios și neașteptat de dulce.

Îi răspund din cap că nu. Așteptându-se la acest răspuns, continuă:

-Știam. Tocmai de aceea ai și plecat din mijlocul pieței. Dar, știi, Ziggy, lucrurile sunt într-o continua transformare. Schimbarea e singura certitudine de pe acest pământ. Ceea ce se întâmplă aici e așteptat și dorit de multă lume.

Se opri din vorbit și își duse mâna pe umărul meu stâng.

-Nu trebuie să fugi din calea schimbării și nici să o refuzi. Ea există și se manifestă indiferent că ne place sau că vrem sau nu. E o realitate ce necesită acceptare.

După aceste spuse care m-au făcut să realizez că fuga sau evitarea nu mă ajută să rezolv vreo ceva îmi spune să închid ochii. Încă o briză îmi mângâie fața și când deschid ochii, trupul mlădios dispăruse. Îmi rămăsese însă un sentiment plăcut și o lecție învățată.

Echipa Zig Zag prin România