Spiritul tânăr combinat cu pasiune și hotărâre – povestea unei liceence

Pasiunea sa legată de scris o nutrește de când era foarte mică, încă de-atunci apucându-se să scrie tot felul de versuri sau diverse strofe. Prin 2010 a început să-și noteze într-un caiet ceea ce compune ”și la un moment dat am adunat un număr de 80 de poezii scrise în perioada 11-14 ani, iar părinții mi-au făcut cadou o carte cu toate aceste poezii.  Toate aceste versuri reprezintă oarecum un fel de debut, nu doar editorial, ci și în toată lumea asta a poeziei. Acum când mă uit înapoi la poeziile respective, mă întreb cum am putut să scriu așa ceva fiindcă sunt atât de puerile, dar au ceva din ceea ce eu urmează să fie. ”

În paralel, dansul a apărut în viața ei de la 3 ani și jumătate- ”părinții mei mă tot vedeau că mă mișc prin casă, că-mi place și m-au dus la dans. Prima mea reacție când am ajuns acolo a fost că m-am uitat la dansatorii sportivi care aveau un  anumit nivel de performanță și m-am dus la doamna zicându-i că știu să dansez mai bine decât ei. Și-am început pe-acolo să mă învârt de capul meu și, până la urmă, după niște promisiuni făcute de părinții mei, m-am apucat de dansul sportiv. (…) Aveam obiceiul când eram mică să zic că atunci când o fi să mor, să fie pe ringul de dans.”

[mashshare]

ZiggY

Între literatură și dans la 15 ani

Înconjurat de nenumărate cărți și diverse arome de ceaiuri am avut ocazia să intru în lumea specială a unei adolescente din Oradea. Decorată cu poezii de toate genurile și animată de numeroși pași de dans, această lume m-a cucerit rapid.
În fața mea s-au deschis posibilităţi infinite. Puteai să visezi şi să-ţi imaginezi. Eram un copil de trei anișori care se bucura de minunile lumii.
– Ziggy, hai cu mine! Îmi spune ea pe un ton jucăuş. Vreau să te învăț să dansezi.
Puțin sfios, cu pași timizi, am urmat-o și ea mă îndemna:
– Uită-te la picioarele mele ca să vezi cum se fac primii paşi. Apoi ascultă muzica şi lasă-te purtat de ritmul ei.
Începeam să prind mişcările.

Trei pași în față, trei pași în spate… Îmi plăcea să dansez latino. Nu a durat mult până să prind mai bine mișcările. Am început pe urmă să facem pașii în lateral. Schimbările de direcție mă cam derutau dar învățam repede.

-M-aş putea obişnui cu lumea aceasta, îi spun eu zâmbind.
-Bravo Ziggy! Strigă ea bucuroasă. Ești un partener minunat. Hai să nu ne oprim!
Începusem să obosesc puțin dar nu voiam să mă opresc. Mișcările deveneau tot mai diferite. Ne învârteam, ne răsuceam și ne distram de minune. Deveneam din ce în ce mai bun și am uitat de oboseală. Aș fi putut dansa în continuare ore în șir dar ea a spus:
– Hai să îți citesc ceva frumos!
A scos o carte de poezii și a început să citească. M-am așezat și o ascultam cu mare drag. Înconjurat de sute de cărți cu povești, nenumărate arome de ceai și vocea ei în timpane, eram foarte relaxat. Simțeam că plutesc și îmi doream să nu se mai termine acele momente. Idei noi pentru continuarea călătoriei ţâşneau în minte precum un gheizer din adâncurile Pământului.
Hmm, se pare că arta te face mai creativ, îmi spuneam după ce drumurile noastre s-au despărţit.

Călătoria mea prin lumea artei avea să continue, dar într-o altă ramură: teatrul!

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)