În 1894, Rimanoczy Kalman Senior a construit această clădire în stilul eclectic pe un teren donat de Primărie Asociației Comercianților. Membrii acesteia, comercianți, industriași sau agricultori, alături de alți orădeni au contribuit cu bani pentru susținerea lucrărilor.
Fațada Halei Comerciale era orientată spre Piața Mare, actualul Parc 1 decembrie. O porțiune a ei iese în evidență dincolo de zidul inițial având coloane cu capiteluri ionice.
Odată terminată, la parter a început să funcționeze cafeneaua Lyod. Doar un an mai târziu, în aceeași clădire, în partea dinspre Crișul Repede a început să funcționeze Școala Superioară Comercială.
În plus, datorită elegantei săli festive pe care edificiul o deținea, au început să se țină aici concerte de muzică clasică, evenimente publice sau politice.
După ce „vălul” regimului comunist a căzut asupra Oradei, în 1946, Partidul Comunist Român a transformat clădirea în propriul sediu, apoi institutul de proiectări pentru tot județul Bihor. Din fericire, în partea dinspre Criș, sediile vechiului cotidian Crișana sau al revistei Familia au rămas funcționale.
După Revoluția din 1989, lucrarea prețioasă a lui Rimanoczy Senior a devenit sediul Facultății de Medicină a Universității din OradeaRedacția cotidianului Crișana și diverse societăți culturale funcționează în continuare în partea dinspre Criș.
[mashshare]
Idei despre ritm și transformare descoperite la Facultatea de Medicină din Oradea
De fiecare dată când traversam Podul Intelectualilor observam o impunătoare clădire cu fațada galbenă și cupole roșiatice unde funcționează astăzi Facultatea de Medicină. Îmi era imposibil să nu o fac pentru că și acum, după mai bine de un secol, construcția e plăcută ochiului.
O zi a fost mai neobișnuită…
Veneam dinspre strada Republicii, cu gândul de a merge la o sesiune de fotografiat în Parcul 1 decembrie. Mă opresc pe Aleea Emanuel Gojdu, acum străjuită de copacii fără veșmintele lor verzi, atras de clădirea a ceea ce orădenii numesc azi Facultatea de Medicină. Aflasem de curând povestea rolului ei, atât de schimbător. Click! O poză! Și-ncă una.
Prins în gândurile mele, aud o voce foarte cunoscută cum mă strigă:
-Ziggy, ne întâlnim iarăși!
-Hmm?
-Nu-ți amintești ?
Mă uit mai atent și îl recunosc pe Flaviu, domnul cu care am vorbit în noaptea aceea teribil de friguroasă când am fotografiat Podul Intelectualilor.
-Ba da, ați fost ziarist la redacția Crișana, care culmea se află chiar în clădirea pe care tocmai o fotografiam adineauri.
-E frumoasă nu-i așa ?
-E drept! I-am aflat povestea. A suferit atâtea schimbări de utilitate în interior și totuși rămâne încă neschimbată la exterior. Tare aș fi vrut să văd cum era când s-a înființat…Oare de ce trebuie să se schimbe mereu lucrurile ?
-He he Ziggy, băiete! Nu stau mult, dar o să-ți răspund pentru întrebarea se leagă de una din pasiunile mele: felul în care funcționează Universul. Legile care îi ghidează evoluția sunt aceleași: și pe vremea lui Rimanoczy Senior, și când eram ziarist aici și acum în acest moment. Sunt mai multe, dar îmi vin două în minte, potrivite întrebării tale.
-Sunt numai ochi și urechi, răspund plin de vervă.
- Ospitalitatea intră în era deciziilor strategice la TopHotel Conference 2026 - aprilie 29, 2026
- Au început înscrierile la TopHotel Awards 2026 - ianuarie 23, 2026
- Descoperă noi oportunități de dezvoltare în ospitalitate la TopHotel Conference 2025! - aprilie 16, 2025


Leave A Comment