La moartea proprietarului Rimanóczy Kálmán junior, palatul a fost lăsat moștenire lui Grosz Imre, care la rândul său îl vinde mai departe în anul 1921 Episcopiei Ortodoxe. Azi este sediul Episcopiei Ortodoxe Române. Puțini știu însă faptul că azi palatul adăpostește un muzeu de artă bisericească cu piese de o mare valoare pentru istoria românească bisericească, cum ar fi: obiecte de cult, cărţi vechi, manuscrise, argintării, argintării aurite, icoane pe sticlă. De atltfel, lângă acest muzeu a fost amenajată și o capelă.
În perioada interbelică, în această clădire și-a avut sediul pentru o perioadă scurtă Academia Teologică Ortodoxă. De asemenea, din 1925, la subsolul construcției funcționa o tipografie, care a permis înființarea unei edituri. În cele din urmă, în 1971 clădirea a fost renovată, geamurile capelei au fost schimbate cu vitralii, picturile au fost refăcute, iar ceea ce a rămas din vechiul palat – sobe și ornamente murale – au fost restaurate de către specialiști.
[mashshare]
O ultimă dorință
Patul în care zăcea întins Rimanóczy junior parcă devenea din ce în ce mai rece pe măsură ce se scurgea timpul. O lumânare ardea searbăd la căpătâiul său. Privirea i se preumbla dintr-o parte în alta a camerei. Îi trec prin minte toate amintirile, momentele mai mult sau mai puțin plăcute, clipele sale de inspirație, satisfacțiile sale, durerile, dar și bucuriile, emoțiile puternice, bătăile inimii îndrăgostite, mirosul unei flori sau mâna care ținea strâns creionul care contura planul pentru o nouă construcție… toate acestea se derulau într-un timp record prin mintea sa. Deschide apoi ușa cu grijă Grosz, care se îndreptă spre fereastră. Trase pedeaua, iar lumina argintie a lunii îi acoperea mai mult de jumătate din trupul celui zăcut la pat. Se întoarse și se apropie de el. În liniștea serii de vară căldura sufletului rezona cu atmosfera anotimpului.-Dragul meu prieten…îi spuse înduioșat Grosz. Ce pot face pentru tine? Cu ce te pot ajuta? Mi se sfâșie inima când te văd așa slăbit.
-Oh, bunul meu prieten. Sunt binecuvântat cu un om atât de credincios ca tine…
Limba parcă i se împleticea în gură, iar cuvintele îi ieșeau din ce în ce mai greu. Grosz îi apucă mâinile și-i atrase atenția pentru a termina ce avea de zis.
-Am fost și sunt un om norocos. Am avut o viață minunată! Ultima mea dorință e ca această casă să ajungă pe mâini bune. Ți-o las ție ca moștenire, loialul meu Grosz. Ai grijă de ea! E bijuteria mea valoroasă la care țin foarte mult. Fiecare construcție realizată de mine poartă o parte din sufletul meu fiindcă am făcut totul din iubire…
Rostind ultimele cuvinte cu un zâmbet în ochi și în colțul gurii, sufletul i s-a înălțat. Mâinile sale au devenit reci, iar fruntea i s-a lăsat pe-o parte. Trupul muribundului strălucea în bătaia lunii. Văzând aceasta, pe obrajii lui Grosz au început să răsară picuri mărunți de lacrimi care alunecau ușor pe obrajii fierbinți de emoția pe care-l cuprinsese datorită situației. Se puse în genunchi lângă pat.
-Așa voi face, dragul și bunul meu prieten! Voi avea grijă de casă și o voi lăsa la rândul meu pe mânile cele mai bune. Îți promit!
Apoi se ridică încet și se duse să anunțe vestea care-i sfârșea inima. În cameră rămăsese liniștea atotcuprinzătoare împletită cu raze argintii, ce păstra în sine pacea infinită, cu care adormise și muribundul la rându-i.
- Ospitalitatea intră în era deciziilor strategice la TopHotel Conference 2026 - aprilie 29, 2026
- Au început înscrierile la TopHotel Awards 2026 - ianuarie 23, 2026
- Descoperă noi oportunități de dezvoltare în ospitalitate la TopHotel Conference 2025! - aprilie 16, 2025



Leave A Comment