Dar dacă Dunărea ar putea vorbi, câte povești mi-ar spune, oare?

dunarea

Mi-a fost dor de tine, dragă Dunăre. Te-am urmărit prin celelalte judeţe. Mi-ai aflat gândurile, sentimentele, așteptările, dorinţele. Mi-ai alinat sufletul cu ale tale valuri tulburi. Mi-a fost dor de tine, Dunărea mea, apă curgătoare…

E seară. Sunt pe terasa Hotelului Sucidava din Corabia și te revăd. Te revăd după mai bine de 4 luni.

Stau și privesc apa ta ce strălucește în razele soarelui naiv și mă întreb: nu ţi-e urâtă singurătatea?

O pasăre ce se afla în treacăt, îmi aude întrebarea și îmi răspunde fericită:

  • Nu e singură! Eu sunt mereu cu ea… Eu îi alin singurătatea, îi ascult poveștile și o încurajez. Știi tu, Adelina? Dunărea străbate multe ţări și adună multe gunoaie de pe urma oamenilor. Lor nu le pasă de Ea…
  • De ce spui asta? Întreb eu.
  • Pentru că ea adună gunoaiele pe care oamenii le aruncă, adună gândurile și frământările lor… De aceea ea e mereu tulbure.
  • Eu iubesc Dunărea, frumoasă pasăre! Aș vrea să o pot înțelege, să îi pot descifra sunetul valurilor și sclipirile apei. Aș vrea să mă bucur mereu de ea.

20160307_150848

Rămân cu dorința rostită…..

Închei discuţia cu pasărea, prietena Dunării și te întreb:

Oare chiar trebuie ca ea, Dunărea, să strângă după noi?

Oare nu putem să ne bucurăm de ea, fără să o distrugem?

Eu am avut emoţii când am văzut-o pentru prima dată în Dubova și o fericire imensă în Corabia. Apoi, când am revăzut-o și am mers cu șalupa pe apele ei, reci și strălucitoare, i-am simțit mângăierea.

Iubește natura, omule!… Ea ne iubește, tu de ce o distrugi?

 

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)