Dacă se putea în anii gimnaziali să nu existe istoria în programa şcolară, aş fi fost cea mai fericită elevă. Deşi, ştiam importanţa ei în evoluţia mea ca româncă adevărată, ceva în sufletul meu îmi spunea că nu voi putea iubi niciodată istoria, atât de mult pe cât mi-aş fi dorit.

Este o vorbă: Ai grijă ce NU îţi doreşti că s-ar putea să ţi se întâmple.

Proiectul Zig Zag prin Romania cu ale sale călătorii zilnice m-a ajutat să „diger” lecţiile de istorie mai uşor, felie cu felie. Dimineaţă la o cetate, după-amiază la un muzeu. Mâine la un monument, mai târziu la o casă memorială.

Următoarea zi întâlnesc un om deosebit care, pur şi simplu, mă molipseşte cu pasiunea sa pentru istorie şi tot aşa, până m-am surprins singură că puneam întrebări. Eram curioasă şi ascultam atentă ghidul care reuşea să facă o incursiune în timp de rămâneam cu gura căscată, la propriu. Uneori, chiar căutam mai multe informaţii pe internet când ceva nu înţelegeam.

Două semne care mi-au confirmat că am început să mă bucur de lecţiile de istorie” 

Era o zi frumoasă de primăvară. Primii paşi prin Bistriţa. Am trecut pe lângă Turnul Dogarilor şi am simţit că e încărcat de istorie. Am citit pancarta cu denumirea obiectivului şi l-am reţinut: Turnul Dogarilor, hmmm.

Care e povestea lui, oare? (Primul semn: curiozitatea)

La Centrul de Informare Turistică, răsfoind materialele promoţionale cu informaţii despre obiectivele turistice, ca să vezi? Îmi doream să citesc mai multe despre Turnul Dogarilor. (Al doilea semn: potolirea curiozităţii)

Aşa am început să particip cu drag la „lecţiile de istorie” prin judeţ. Cumva trebuia să-mi potolesc curiozitatea. 🙂

Turnul Dogarilor

O legendă spune că între Biserică şi restul Cetăţii exista o reţea de legătură, prin canale subterane, oferind refugiu în caz de asediu.

Din toate cele 18 turnuri de strajă ale sistemului de fortificații construite în secolul XIII, astăzi, mai existã doar Turnul Dogarilor, înalt de 35 de metri.

Nu degeaba am şimţit eu vibraţia de istorie când am trecut pe lângă el. 🙂

Turnurile trebuiau să fie suficient de apropiate pentru a se apăra reciproc, şi în acelaşi timp, fiecare trebuia să rămână o citadelă, o fortificaţie independentă.

Exact ca în viaţa de cuplu, suficient de aproape dar totuşi independenţi, ca să ne putem sprijini reciproc 🙂 

Meșteșugarii orașului erau grupați în bresle, apărau turnurile și bastioanele iar de Turnul Dogarilor se îngrijea breasla care de altfel i-a dat şi numele.

Aceştia foloseau construcţia şi pentru diferite evenimente dedicate membrilor acestei bresle. A avut mai multe întrebuinţări de-a lungul timpului iar, astăzi, turnul adăposteşte în anumite perioade o expoziţie de măşti lucrate manual. Expoziţie pe care ne propunem să o vizităm şi noi zilele următoare. Stai aproape!

Cu drag,

Cosmina din Zig Zag prin Romania

Fotografii realizate de Oancia Iulian şi Acăprăriţei Elena Andreea

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România