De două zile suntem ajunși în Odorheiu Secuiesc și chiar dacă vremea nu a fost prielnică pentru plimbări în natură din cauza ploii mărunte, am ales să ne adăpostim. Am mers inițial la Centru de Informare Turistică să vorbim despre obiectivele turistice din zonă.

Când le-am spus fetelor de la centru că vrem să punem accent pe povești frumoase ale oamenilor din zonă, mi-au spus de Atelierul de fotografie de la doar două case distanță. Câteva cuvinte mi-au spus despre acest loc și am vrut deja să mă teleportez acolo.

Unii oameni au povești de viață atât de frumoase că nu le poți descrie în doar câteva propoziții. Și nici emoțiile unui loc nu le poți transpune în imagine. Probabil, asta e și partea frumoasă a călătoriei, să descoperi cu proprii ochi esența fiecărui loc plin de poveste.

Am înțeles că Harghita are 20 de unicități în Europa sărpândite pe tot județul. Iar noi astăzi am fost la unul din ele, chiar în Odorheiul Secuiesc.

Singurul studio de fotografii care folosește lumină naturală şi aparatură din 1870.

Cum am intrat în curtea atelierului, în stânga ni s-au afișat fotografii alb-negru din orașul civic Odorheiu Secuiesc.

De la primul automobil în oraș, primul tren și cale ferată, prima pârtie de salt la trambulină până la evenimente din viața oamenilor de zi cu zi. Fotografiile sunt martori care transmit prezentului mesajele trecutului.

Ne-am dat seama că în acest loc trebuie să fie multă istorie și amintire adunată de-a lungul timpului.

L-am cunoscut pe Arpad cel care a moștenit acest atelier de la străbunicii lui și care a fost foarte deschis să ne povestească mai multe.  Pe pereți din interior sunt afișate fotografii alb-negru cu atelierul care s-a păstrat aproape intact sute de ani. Nu lipsește de pe perete chipul bunicului, mândru că nepotul duce mai departe ceea ce el a construit de-a lungul vieții.

Mi-a plăcut enorm când am auzit că bunicul lui a avut un baston care era folosit pe post de …. TREPIED!

Studio-ul este încă de pe vremea când nu exista curentul electric iar reglarea luminii se făcea manual prin mișcarea perdelelor de pe tavan și de la geamuri în funcție de preferințele fotografului. Ce ingenios! 🙂

Scaunul din imagine are un suport în spate care era menit să păstreze persoana fotografiată nemișcată. Toată aparatura este din anii 1800 și încă funcționează.

Cel mai vechi negativ datează din 1876. Peste 80.000 de negative pe sticlă cu amintiri adunate în 130 de ani stau în arhiva atelierul şi urmează să fie digitalizate.

Pentru asta 5 oameni vor trebui să lucreze 8 ore pe zi timp de 5 ani de zile.

Oare cine ar fi dispus să îşi dedice atâta timp pentru o activitate atât de laborioasă?

Vă spun eu: Kováts Arpad, pentru că este urmaşul a patru generații de fotografi ce a adunat o astfel de arhivă plină de amintiri şi emoții.

Procesul de prelucrare a fotografiei se execută prin folosirea de substanțe chimice, fără ajutorul calculatorului, mai exact fotografii în producerea cărora doar competența umană intră în calcul. Până și retușarea fotografiilor se face cu ajutorul unui aparat vechi și instrumente ascuțite.

Fiecare turist care trece pe aici are posibilitatea să plece acasă cu o fotografie alb-negru realizată de aparatura aceasta și prelucrată de Arpad. Procesul durează câteva zile iar prețul este foarte accesibil.

Banii din încasări sunt folosiți pentru întreținerea studio-ului dar și indeplinirea unui vis: digitalizarea arhivei de peste 80.000 de negative pe sticlă.  Zilele următoare vom merge să ne procurăm și noi o astfel de amintire unică și frumoasă pe care o vom arăta nepoților noștri peste ani și ani. 🙂

Cu drag de călătorii îți recomandăm acest loc minunat din Odorheiu Secuiesc,

Cosmina din Zig Zag prin România 

 

Echipa Zig Zag prin România