Reghin, orașul viorilor are un sunet aparte. Acest oraș muzical ni l-a scos în cale pe Claudiu Ciurba. Nu doar curiozitatea ne-a impins să cunoaștem un lutier autentic ci și descoperirea tainelor viorii despre care am tot citit dar nu am auzit.

Am stabilit întâlnirea cu maestrul Claudiu Ciurba chiar la atelierul de lucru de acasă.

– Ce faceți? îl întrebăm entuziasmați după ce am făcut cunoștință.

– Încercăm să facem lucruri frumoase, ne răspunde el zâmbind. Dar, haideți să vă povestesc mai multe în atelier.

Încă de la intrare ne-a întâmpinat o atmosferă liniștită și relaxantă datorită muzicii clasice din fundal dar și operele de artă expuse. Am intrat în lumea viorii. Ce sunet, ce simfonie… Cât de frumos este să trăiești cu sentimentul că poți crea asemenea minunăție!

Drumul viorii este de multe ori lung și anevoios. Trece prin diferite procese de tăiere și finisare care durează, pentru că atunci când vorbim de vioara făcută manual acest drum poate dura chiar câteva luni. Dintr-o bucată de lemn nesculptată, prin mișcările ample ale maestrului lutier rămâi impresionat când privești rezultatele.

Un instrument pe care de multe ori îl admirăm într-un concert de muzică simfonică sau în orchestra de la teatru de cele mai multe ori s-a despărțit de cineva drag. De maestrul care l-a pregătit să arate perfect pentru întâlnirea cu artistul.

Claudiu Ciurba merge pe urmele tatălui său Nicolae Ciurba, care și-a început activitatea prin 1960 avându-l ca mentor pe Roman Boianciuc alături de care a început să facă instrumente de maestru, diferite de cele care se realizează în serie.

Ține minte clar momentul în care a hotărât să devină lutier. Avea 17 ani. Tatăl său a vizitat Școala Internațională de Luterie din Italia iar, întorcându-se acasă a început să îi povestească experiența de acolo. Fiind inspirat de ceea ce a auzit a luat decizia de a trimite o scrisoare celor de la școală. A fost acceptat și așa a urmat patru ani de zile cursurile de acolo.

Patru ani care au fost decisivi pentru cariera sa de astăzi. Vorbește cu drag de acele timpuri și spune că tatăl său l-a inspirat să devină lutier însă niciodată nu a decis pentru el.

Același lucru îl face și cu fiul său care este pasionat de informatică și nu dă semne că ar vrea să devină lutier. Însă, nu știi niciodată când v-a luat o decizie radicală. El are însă speranțe, căci i-ar face o deosebită plăcere să îi calce pe urme.

Am avut onoarea de a-l cunoaște pe tatăl său, Nicolae Ciurba, care în timpul vizitei noastre la atelier a venit să se consulte cu Claudiu cu privire la o componentă a viorii.

Cu ocazia asta ne-a explicat tehnic cât de importantă este fiecare componentă a viorii: corpul din lemn, eclisele, balușul, corzile și inima viorii care transmite vibrații la spate și prin găurile viorii se propagă sunetul. Are încredere în tinerii din ziua de astăzi, apreciează mințile strălucite, iubește inovația și știința, este impresionat de tot ceea ce este unic. Consideră românii sunt printre cele mai inteligente creaturi.

Cât despre munca lui ca lutier, povestește că mângâia fiecare vioara care părăsea atelierul și simțea că se desparte de cineva drag. Spune el: Viorile care mi-au fost cele mai dragi sunau cel mai bine.

Lui Claudiu i-ar plăcea ca în Reghin să existe un muzeu al viorii și un bust al domnului Roman Boianciuc, fondatorul instrumentelor muzicale de la Reghin pentru a valorifica mai mult brandul orașului.

Am plecat de la atelier, cu o vorbă de duh pe care am ținut-o minte perfect și mi-a intrat la suflet.

„Dacă în viață închizi o ușă, obligatoriu să o deschizi pe cealaltă, ca să nu rămâi blocat in interior.” Claudiu Ciurba, maestru lutier.

Cu drag,

Cosmina

Echipa Zig Zag prin România

Fotografii realizate de Oancia Iulian şi Acăprăriţei Elena Andreea

 

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)