Mehedinţiul de sub munte: cum l-am descoperit ?

Vreau ca pe viitor să particip la un concurs de mountain-biking! Da, ciclismul e fain când ești tu cu gândurile tale și o destinație. Dar, atunci când la rețetă mai adaugi ceva aventură, un drum mai anevoios și zeci de alți oameni ca tine iese o zi de neuitat!

Tocmai ce am vizitat unul dintre locurile în care în 2015 s-a organizat primul concurs de mountain-biking. Mi-a plăcut mult inițiativa asociației pentru turism…despre care îţi voi scrie astăzi!

Se numeşte Mehedinţiul de sub munte. Am ajuns să o descopăr prin intermediul unui suflet frumos, din Ponoarele care o animă şi îi dă o direcţie. Numele ei este Letiţia Paulescu şi în prezent activează ca profesor de limba română, la Liceul Constantin Brâncoveanu, din  Baia de Aramă.

Ce trebuie să ştii despre asociaţie?

Mehedințiul de sub munte, cuprinde deocamdată şapte membri, fiind înființată în aprilie 2015. Are o componentă socială, îndreptată spre comunitate, dar și una economică, ce ne aduce venituri pentru persoanele din comunități izolate.

-Dorim să ne întoarcem la agroturism, așa cum era el inițial, spune Letiţia. (pe fața mea se citea doar veselie!) Turistul să fie implicat în activitățile specifice de la sat. Vrem să concepem pachete de servicii pentru copii și adulți în care să includem și o noapte de cazare la cort, ca experiență de viață și trasee turistice cu un ghid care face acum curs la București.

În culisele asociaţiei Mehedinţiul de sub munte

Mi-a arătat o parte din ce s-a construit, rămânând ca toată construcția să fie finalizată până în 2016. Cum începutul dă tonul, e o veste bună că deja mulți oameni știu de proiect și vor veni din 2016, la deschiderea oficială.

-Am conceput clădirea cu o terasă foarte mare în care să fie o masă de tenis și să se stea aici la masă să facă un grătar, să socializeze. Vrem să facem pliante, flyere, cataloage, venim în sprijinul celor dornici să aibă și o poză, o amintire, ceva.”

Am mers dintr-o parte în alta și încercam să îmi imaginez cum va arăta totul la anul…

-Aici va fi recepția, vrem să includem mobilă din lemn făcută în mod tradițional. Aici va fi magazia. O să achiziționăm și o tiroliană. Auzind despre zonă, cel care ne-a furnizat echipamentele sportive ne-au spus: Bun, aveți acolo locuri extraordinare, mulți n-au așa ceva, dar trebuie să oferiți oamenilor ceva să rămână două, trei zile.

Letiţia mă transporta prin cuvinte în viziunea ei, în care lucrurile erau deja finalizate.

Am ajuns apoi la una dintre cele mai interesante părți:

-Am organizat primul concurs de mountain-biking în județul Mehedinți, spune ea cu o bucurie vădită în voce.

-Am văzut niște poze superbe! completez.

-Sunt! A fost organizat în trei săptămâni, dar ne-am mobilizat, am găsit o echipă care are experiență în organizarea consursurilor sportive, au organizat multe. Ei ne-au ajutat cu partea de identificare și marcare traseu. Au venit voluntari tocmai din Motru.

-De unde inițiativa asta? insist eu puţin.

-Trebuia să aducem turiști. Am intrat pe internet, am văzut că sunt destul de multe concursuri organizate în țară și sunt grupuri care merg de la o competiție la alta. Voluntarii ne-au zis că fiind prima ediție, să fim mulțumiți dacă avem 30 de participanți…Au venit 89! Cele zece biciclete aduse de noi au fost ca bonus pentru cei care au venit la concurs.

Am aflat un aspect inedit al competiției, și anume că se aplica o regulă foarte serioasă: Participanții care aruncă ambalaje pe jos sunt descalificați din concurs.

Asta da educaţie ecologică! 🙂

-Deci cazarea se poate face și la pensiune, și la localnici. Pe asta am spus-o fiind sigur că voi reveni aici într-o mini-vacanță în viitorul nu foarte îndepărtat.

-Da. Unii localnici mai au și camere aranjate tradițional, cu macate. La concurs am avut organizatori și voluntari la pensiuni dar preferă să stea grupați și nu am putut identifica gospodării în care să fie zece locuri.

Tradiţii din Ponoarele

-Ca mâncăruri specifice zonei…spun eu cu o curiozitate care ştiam deja cum se va termina. Cu o poftă de mâncare sănătoasă!

-Aici este turta făcută din mălai și cu brânză de oaie, făcută în cel mai natural mod. Și mâncarea de prune uscate. Fiecare zonă cu obiceiurile ei.

Letiţia continuă cu a doua rundă de poveşti!

Aici fiecare sat are o sărbătoare numită Vinerea Ciumei. Începe de 25 iulie, până la Crăciun și se gătește mâncare de post. Se invită unii pe la alții. Seara se mai fac și hore populare.

-Se mai fac hore?! Super!

-Da, adaugă Letiţia bucuroasă! La horele organizate la sărbătorile mari, fiecare gospodină ieșea îmbrăcată într-un costum popular lucrat pe timpul iernii. Era o concurență foarte acerbă! Nu coseau împreună, să nu vadă una ce model face alta.

-Până când s-a ținut tradiţia asta?

-Până în 76. Și apoi vedeam blugii…Cine avea blugi și cu ie era foarte tare. Un obiect vestimentar așa de modern cum sunt blugii au adus în actualitate ia.

Letiţia devenise uşor nostalgică.

Cireaşa de pe tort are gust de…brânză de oaie

Finalul discuției a fost epic, dar cea mai grozavă parte a fost momentul în care mama Letiției a adus brânză făcută de ea la stână. Nu am mai mâncat în viața mea o brânză atât de gustoasă! Se simțea gustul natural și aroma…mmmm!

Cu un mic pachețel cu mâncare făcută de ea, am plecat din nou la drum.

Voi reveni și aici. Nu se poate să nu stau câteva zile, să nu gust din nou brânza naturală, făcută la stână și să nu biciclesc prin zonă, unde sunt atâtea peisaje incredibile! Da, voi reveni!

Articolul este scris de Ana-Maria Iscru, copywriterul nostru colaborator, din Bucureşti.

E rândul tău

Ce părere ai despre iniţiativa Letiţiei, Mehedinţiul de sub Munte?

Care e principalul lucru pe care ar trebui să se concentreze asociaţiile de turism nou apărute, în diverse colţuri ale ţării? 

Lasă-ne gândurile tale într-un comentariu. Îţi mulţumim!