De ce ar trebui să o cunoşti pe Ileana Roman ?

Motivul e simplu! E un om al contrastelor dar cu atâtea de oferit…scriitoarea care a adus atât de multă valoare culturală oraşului Drobeta-Turnu Severin. Rămâi cu mine până la sfârşit şi vei afla de ce.

Ileana Roman pare un om fără astâmpăr.

„Nu poți trăi fără libertate. Dacă ești sâcâit nu faci nimic” 

Când vede ceva ce nu merge bine, când ard cuvintele în ea, când noaptea-i prea lungă sau dragostea prea mare, scrie.

Poezie, proză, romane, în ziare, reviste, dicționare sau în minte, cuvintele curg… Își dau mâinile în jocuri fără reguli, se-aleargă pe pagini numerotate, creează prietenii de câte două, câte trei, câte cinci și nasc imagini nemaivăzute.

Ce să faci tu cu atâtea cuvinte în tine, decât să le prinzi între două coperți și să le dai drumul în lume? Poți să faci asta, desigur, dar mai poți să le împarți cu generozitate în stânga și în dreapta, către cine are urechi de auzit, așa cum a făcut cu mine Ileana Roman. Discuţiile noastre au gravitat într-un loc simbolic pentru severineni-Castelul Artelor.

După două ore de discuții am plecat de aici cu tolba plină de povești, învățăminte, chestiuni de rezolvat și sugestii pentru călătoria mea.

Inspiraţie sau sacrificiu ?

Am învățat de la scriitoare că inspirația cere să-i fie respectat timpul, să lași casă, masă și somn și să i te dedici. Ileana Roman s-a dedicat în așa fel scrisului, încât a uitat uneori chiar și de soț.

„Mi-a plăcut mai mult să stau la masa de scris, să citesc, să stau în bibliotecă. M-am și despărțit de soț din cauza asta, dar ne-am împăcat acum, mai la bătrânețe”, îmi povestește aceasta.

O întreb dacă a meritat să sacrifice căsnicia pentru literatură și mă lămurește rapid: „Când îți place un lucru, ăla nu mai e sacrificiu”.

Un curcubeu de pasiuni

Ei bine, doamna mai face totuși și altceva în afară de scris. Când are nevoie să-și liniștească mintea și să-și odihnească mâna dreaptă și penița, dezleagă rebusuri „de-alea grele”. Joacă poker și șah atunci când găsește adversari pe măsură. Fiecare activitate e o adevărată ştiinţă.

Mai e pasionată și de grafologie, tarot sau poate să-ți citească în palmă ce-ți rezervă viitorul. Ba chiar mi-a citit și mie și se pare că o să-mi meargă strună pe toate planurile: „Ești foarte sentimental, măi băiete. Pui mult la suflet, dar stai bine cu linia capului. Îți spun de acum: vei avea succes în orice îți propui”.

Radu şi Ileana Roman. Oana a imortalizat momentul.
După o discuţie cu scriitoarea n-ai cum să nu fii vesel şi încrezător.
Sau poate pentru că am aflat ce-mi rezervă viitorul ? 🙂

Asta-i tot ce voiam să aud, căci mai am încă patru ani de călătorit prin țară, de întâlnit oameni de valoare și locuri nedescoperite!

M-am surprins gândindu-mă ce alăturare ciudată de pasiuni găsești în Ileana Roman.  Tot eu mi-am clarificat imediat dilema. Păi măi Ziggy, îmi ziceam eu mie, fiecare om și fiecare artist e un cumul de contrarii și de extreme, de parți luminoase și întunecate…

Momentul de AHA

E bine să lași partea aia demonică să se manifeste atunci când simte pentru că atunci va deveni supusă. Dacă le lași să coexiste nu vor mai exista conflicte în tine. Te vei trezi că pozitivul şi negativul se vor exprima mai echilibrat în viaţa de zi cu zi. Ei, este că-s și puțin filosof?

Ce contează, până la urmă ?

Până la urmă, indiferent că te ajuți de litere, de voce sau de culori, important este să faci lucrurile să se miște în comunitatea ta. Să deschizi ochi, să destupi urechi, să însuflețești  idei, să le dai un imbold mâinilor.

În sfârşit, energia şi valorile scriitoarei le găseşti în operele sale. Uite una dintre ele:

De netăcere

Tot mai rar trece Dunărea prin oraş
tot mai des vorbesc pe stradă
tot mai puţină lume aude.
Vorbesc, poate că şi ţip, poate că urlu
poate am înghiţit un lup
şi niciun câine nu mă vede
şi nici eu nu mă mai aud.
Mă-ntorc acasă tot vorbăind,
mi se lungesc mâinile, picioarele
şi toate ale urechilor întortocheri
aşteptând să vină miezul nopţii
când mă aud pe-acoperiş ca mâţele
pe mine însă însămi.
Şi trebuie să fiu trează şi în somn
să nu cumva tăcerea cea de aur
să vină şi să îmi mănânce limba.

E rândul tău

Cunoşti operele Ileanei Roman?

Ce ţi-a plăcut cel mai mult din povestea ei ?

Lasă-mi gândurile tale mai jos. De abia aştept să povestim!

~Ziggy aka Oana Racheleanu, copywriterul voluntar al echipei Zig Zag din Bucureşti

PS: Am inclus mai multe despre viaţa şi operele scriitoarei din Drobeta-Turnu Severin în secţiunea biografică de mai jos.

ZiggY

Ileana Roman lasă un autograf echipei Zig Zag 🙂

O viaţă dăruită scrisului

Ileana Roman nici nu-și amintește când s-a îndrăgostit de poezie. S-a trezit că în clasa a 8-a, într-un singur an, a umplut un caiet întreg de poezii, iar severitatea unei profesoare care i-a desființat creațiile n-a făcut-o decât să își dorească să scrie din ce în ce mai bine. A debutat în 1968, cu volumul „Naşterea Zeiţei“, însă după acest moment n-a mai fost lăsată să publice timp de 11 ani. Chiar și așa, dragostea pentru literatură a ținut-o tot printre cărți: a devenit directorul bibliotecii din Drobeta Turnu-Severin.

Din 1984 este membră a Uniunii Scriitorilor din România, care de curând i-a acordat şi un premiu de excelenţă pentru întreaga activitate. Până acum are publicate șapte cărți de poezii, un roman și două piese de teatru medieval („Printul aurului” și „D(r)ama de pică”), iar acum are în lucru o antologie.

În 1994 a fondat Asociația „Alice Voinescu” care are ca scop „dezvoltarea calităţilor şi aptitudinilor copiilor şi tinerilor, necesare integrării şi adaptării eficiente la o societatea dinamică, în continuă schimbare”. În 1995 a pus bazele editurii “Prier” care, până în prezent, a lansat 15 scriitori care au devenit membri ai Uniunii Scriitorilor.

Omul care străluceşte

La editura sa a publicat și „Dicţionarul Enciclopedic al Mehedinţiului“, o lucrare în premieră naţională care a fost nominalizată la premiile Academiei, iar în 2008, a fondat Societatea Scriitorilor Danubieni, care are membri din România, Serbia şi Austria.

Pe lângă toate acestea, Ileana Roman Editează revistele „Amfitrion“ şi „Forum“, organizează festivalul de poezie „Sensul iubirii“, care a ajuns la 14 ediţii, şi organizează târguri de carte.

Castelul Artelor, mon amour

Dar munca femeii nu se oprește numai la literatură. Când a simțit că se poate implica mai mult în viața civică a orașului Drobeta Turnu-Severin, a făcut-o cu zvâc și cu inima deschisă.

„Castelul de apă e zbaterea mea, pentru că era părăsit. Stătea închis și îți țineau unii de la salubritate măturile. Era emblema orașului și stătea închis, chiar și cu inscripția aia grozavă pe ea. Așa că m-am gândit să îi dăm o funcție cultural-turistică”, povestește scriitoarea.

Așa că s-a revoltat prin condei. A scris și a tot scris în rubrica „La Strada” până când a obținut ce și-a dorit: recondiționarea și amenajarea castelului de apă care a devenit Castelul Artelor. Acum funcționează ca centru cultural şi de informare a turiştilor, iar din 2013 încoace a fost vizitat de peste 60.000 de turişti.

Pentru libertate

Ritmul ăsta de viață, când la masa de scris până târziu în noapte, când plecată cu treburi de acasă, nu-i pentru oricine. Pentru Ileana Roman este sigur, dar pentru soțul său a fost, la un moment dat, prea mult. Așa că a lăsat-o cu ale ei, să-și vadă de scris și de activități civice și a revenit în viața scriitoarei „acum, la bătrânețe”, după cum spunea ea.

„Trebuie să îl lași să-și facă treaba pe cel care creează. Că stă mai mult la masa de scris noaptea, că pleacă atunci când e chemat, că fumează. Nu poți trăi fără libertate. Dacă ești sâcâit nu faci nimic”, este de părere scriitoarea.

Ileana Roman este mai mult decât autoare de poezii, teatru și romane. Este un om care a pus lucrurile în mișcare prin scris.