Cornel Boteanu-Baia De AramaCornel Boteanu-Baia De Arama

Lasă în urma ta o pagină de istorie”~Cornel Boteanu- profesor de limba română. scriitor

Ca la mamaia acasă

Cu toți, de la cel mai mic la cel mai mare, avem nevoie de alți oameni și de amintiri pentru a putea crește frumoși și zdraveni! Cu alte cuvinte, avem nevoie de obiceiuri și povești ca la mamaia acasă.

Zilele trecute mi s-a făcut așa un dor de o gospodărie și de niște povești încât am plecat iarăși cu rucsacul în spate și cu aparatul de fotografiat la gât!

După un drum lung, răsplata e pe măsură!

Gazda mea mă aștepta chiar la intrarea în locuinţa sa. Am fost răsplătit cu un tur inedit.

Domnul Cornel Boteanu, profesor de meserie dar şi scriitor a fost  încântat să-mi prezinte tot felul de obiecte vechi adunate de-a lungul timpului.

Hărnicie, cât cuprinde!

Debutul editorial a avut loc în anul 1999 cu lucrarea monografică Baia de Aramă şi împrejurimile ei. A fost publicată cu sprijinul Centrului Cultural Mehedinţi. Pe lângă acestea are pământ ce trebuie lucrat și stupi!

-Ce voiam eu să îți arăt, Ziggy… e un fel de colecție personală, m-a ademenit el cu siguranța lui. De prins e greu, nu mă prea prinzi, că sunt un om foarte ocupat.

Sunt și cu gospodăria aici, și profesor, am ore și dimineață și după masă, e complicat. Am fost obligat să fac o investiție aici, nu e mare lucru, dar…

– Woow! Nu puteam să-mi stăvilesc uimirea, în momentul în care am văzut colecția de obiecte vechi.

-Este o colecție pe care am avut-o la Baia și am îmbunătățit-o puțin. E și posibilitatea de a se extinde dar nu am primit ajutor, e făcută pe cont propriu. Am preocuparea asta de pe 25-30 de ani…de când sunt profesor în Baia de Aramă!  Vrem să facem un muzeu la Baia dar nu ne-au ajutat, continuă gazda mea, descurajată. 

Momentul de tristeţe s-a risipit când am început să studiem din nou obiectele.

-Astea sunt adunate din zonă, nu?, a întrebat colecționarul din mine.

-Da, numai din zonă. Au poveștile lor.

Reconstituirea trecutului

Un om modest care mă uimește, acesta este domnul Boteanu. A adunat obiecte pe care le-am văzut aranjate cu mare grijă, pe secțiuni, fiecare obiect fix la locul lui.

Am aflat că el găsește ordinea în dezordine. Să spun drept, ce am văzut eu era cea mai organizată dezordine întâlnită în viața mea!

Am și recunoascut o parte din obiecte! Domnul Cornel părea încântat de acest lucru. De restul, nu trebuia să îmi fac griji. Cu dragul și răbdarea de profesor, era pregătit să îmi explice. Iar eu, fix ca un învățăcel, ascultam  și reconstruiam în mintea mea imaginea trecutului.

-Ăsta e zălarul ,lanț de care se atârnă ceaunul, pe ăsta se făcea mâncare. Ăsta e ceaunul. Mai sunt oameni care încă îl folosesc.

În Colțul ciobanului sunt așezate, la fel de ordonat, obiecte mioritice, cum ar fi un băț foarte vechi, de cioban. Ce mi-a atras atenția a foststâlpul casei, împodobit cu brăciri, niște cingători colorate, pentru a părea o coloană.

Restul obiectelor au fost enumerate într-o singură respirație: costume vechi, ceramică de Șișești, obiecte din Banat, o cantă, un ulcior.

Tot ce trebuia să știu, am aflat. Legat de un alt obiect din gospodărie, și anume banița, am aflat o practică de sărbătoare. Se pare că în baniță se pun colacii de… Pițărăi!

Pițărăii este denumirea unei sărbători legată de un rit agricol, de îmbelșugare, rodire. Aparent, de Pițărăi se aruncau semințe peste cei care veneau să ia colaci. Banița e pentru recoltă. Ziua de Pițărăi, cum am aflat ulterior, este ziua dinaintea Crăciunului.

Viața e o călătorie

 

Confucius a spus: „Alege să faci ceea ce îţi place şi nu va trebui să munceşti nici măcar o singură zi. Simt că lucrul acesta se aplică în cazul lui Cornel Boteanu. Și încă cum!

 

-Ce vă atrage să păstrați obiectele în asemenea mod? Sunteți etnolog?

-Sunt profesor, am scris vreo 20 și ceva de cărți. 10-12 dintre ele sunt de etnologie, etnologia

m-a făcut să mă îndrăgostesc de lucrurile astea. Dar acum am trecut și pe romane sau poezii.

-Pot să întreb de ce?

-N-am prea mai avut ce să scriu, că am luat etnografiile la rând. Anul ăsta mai am în plan Mărășeștiul și am rezolvat toată partea de nomenclatură. Eu îmi dau termen, la mine nu merge cu “festina lente” (grăbește-te încet). Mă duc și cu copiii însoțitor, să vadă și ei frumusețile. Nu sunt trasee periculoase, dar e mult de mers. Am făcut expediții pe munți…

 

Dragostea de natură e înnăscută, părea să adauge din priviri profesorul

 

Lasă în urma ta măcar o pagină de istorie

Sursa: boteanu.baiadearama.ro

Sursa: boteanu.baiadearama.ro

-Când scrieți vă inspiră mai mult istoria sau oamenii?

-Până nu am văzut valoarea istoriei nu am conștientizat lucrurile și nu am scris profund.

Istoria te ajută să scrii profund.Cum este Biblia, așa este mitologia. Asta este cartea de căpătâi a noastră. Dacă nu o citești pe asta, nu înțelegi cine suntem noi. Dacia Preistorică este carte grea, masivă. Suntem o nație veche, cu niște credințe, lucruri fabuloase!

-Toate legile astea nescrise ale comunității se pierd, se duc.

-Dacii au avut niște legi care, știi cum se învățau? Se cântau!

Tradiționalist de fel , interlocutorul meu mi-a povestit de fiul și fiica lui, cea din urmă locuind în Franța. El nu dorește să se rupă de rădăcinile lui, da țara în care s-a născut și a trăit. Îmi făcea o nespusă plăcere să vorbim, întrucât chiar eram pe aceeaşi lungime de undă!

-E mare lucru să-ți placă și să stai de vorbă, eu am stat de vorbă cu mii de oameni, adaugă profesorul.

-Când a început curajul de a merge și vorbi cu oamenii? Este vorba de vocație? Intuiam deja răspunsul.

-Da, asta este! Nu poți să știi când se termină totul. Trebuie să lași o urmă pe pământul ăsta, o pagină de istorie.

E esențial să contribuim cu cât putem, orice mic pas în față fiind o mare schimbare în bine.

Sunt hotărât ca de acum înainte să nu mai amân în cazul în care pot rezolva ceva anume acum, aici.

Discuția asta m-a liniștit și mi-a făcut bine, sufletește vorbind. Am  înțeles că orice dorim să facem poate fi construit și reconstruit…Chiar și odaia bunicii, atunci când ne este prea dor de originile noastre!

~Ziggy aka Ana Iscru

Cornel Boteanu a pregătit pentru oraşul Baia de Aramă o „zestre” bogată. A creat-o din ce a avut mai bun: cărţi, articole, studii, generaţii de elevi pregătite şi altele.

Ce părere ai despre activitatea sa?

Între noi fie vorba, ce „zestre” ai vrea să laşi pentru oraşul/localitatea ta ?

Suntem curioşi să aflăm gândurile tale. Lasă-ne un comentariu 🙂

Ana-Maria

Ana-Maria

Hei, sunt Ana-Maria. Mă îndeletnicesc de ani buni cu scrisul sub diverse forme, în genere scenarii de film, dar acum mi-am încercat talentul şi la scris articole (mersi fain, Ziggy!).Vreau să studiez film, media şi cultură din toamnă în UK, pentru a-mi scrie şi regiza propriile lung metraje interesanto-bizare şi a-mi lărgi orizonturile!
Ana-Maria