Citind despre viața lui Ambrozie Rizea am rămas profund impresionată. După drumeția noastră de la chilia lui m-am pus pe scris articolul dedicat acestei experiențe unice.

Un om simplu și fără nicio dorință materială. Se trăgea dintr-o familie numeroasă, născut în satul Greceanca Buzău. A intrat în obștea mănăstirii Ciolanu de la vârsta de 15 ani și a fost iubit enorm de cei din jur pentru cele două haruri dumnezeiești: citea la strană corect și clar și cânta îngerește ajungând la inimile tuturor care apucau să îl întâlnească.

Foto: Preot Mihai Stanciu 

A stat în schitul Prodomul din Muntele Athos o perioadă de timp apoi s-a reîntors acasă. A stat la Schitul Cetățuia o perioadă după care s-a întors la Ciolanu. Supus canoanelor bisericești decide să se retragă în apropierea satului natal. Ceva îl atrage spre Culmea Șoimilor, locul unde se juca mereu în copilărie, unde păștea oile și caprele părinților și a rudelor.

Acolo exista o scorbură de pe vremea tătarilor pe care el a reamenajat-o ca o locuință în care urma să se retrage pentru 50 de ani de rugăciune și liniște.

În post cobora din chilie doar după asfințit și se hrănea cu rădăcini și ierburi din zonă. Ajuta oamenii la treburile gospodărești și se aproviziona din sat.

Singurii lui prieteni erau vulturii și păsările pe care noi le-am și auzit când am ajuns acolo.

Drumul până la Chilie este impracticabil cu mașina, iar la pas vei avea parte de multe obstacole, mai ales dacă a plouat și încă nu este uscat complet pământul. Practic nu găsești niciun indicator sau săgeată dar nici măcar un drum normal. Trebuie să treci de dealuri, să pășești pe lângă lacuri, deasupra văilor și când abia se zărește în depărtare Piatra Șoimilor, abia atunci poți să spui că ești ghidat.

Așa că am fost nevoiți să mergem după intuiție și pin-ul de la gps. A meritat fiecare spin în papuc sau durere în genunchi, mai ales că noi suntem iubitori de turism aventurier.

Despre Ambrozie se spune că făcea coșuri de răchită și linguri de lemn, iar seara cânta de se auzea până în vale. Așa s-a dus vestea despre un sfânt sihastru în viață cu care oamenii s-au obișnuit atât de mult. S-a stins la vârsta de 91 de ani și este îngropat în curtea bisericii din Breaza.

Emoționant a fost să urcăm până sus în chilia lui, unde, ni s-a părut foarte greu de trăit o zi darămite atâția ani de zile.

Ne-am reîntors la pensiunea Casa Matei cu sufletul împăcat că am văzut cu ochii noștri un loc atât de binecuvântat.

Cu drag de călătorii,

Cosmina

 

 

Echipa Zig Zag prin România