Dealul Ciolanu scoate în evidență trei dintre obiectivele turistice cele mai importante ale județului Buzău: Mănăstirea Ciolanu, Tabăra de scluptură de la Măgura precum și lăcașul de sihăstrie Schitul Cetățuia, despre care voi vorbi în acest articol.

Ne-am cazat la Pensiunea Cetățuia, iar ca plimbare de după-amiază am continuat drumul forestier timp de 10 minute până la capătul căruia se ascunde acest schit, considerat un loc al dăruirii și binecuvântării.

Pădurea se scălda în sunetele păsărilor care zburau fericite ghidate de razele de primăvară. O dată ajunși la poarta Schitului am simțit un aer diferit. Nimic nu putea să tulbure atmosfera din jur. 

Nu era nevoie să batem la poartă căci era deschisă. Părea că drumul nu s-a terminat ci urmează să intri prin poarta ce te ghidează spre infinit. 

Acest loc considerat sacru, renaște prin dăruirea celor 4 maici în fiecare an. În mijlocul pădurii și înconjurată de codrii seculari de fag și stejar ne-am bucurat de zile călduroase și vorbe frumoase ale părintelui Ioachim:

„Numai dragostea față de oameni m-a ținut 25 de ani în acest loc.”

Cei din zonă știu de existența acestui loc minunat, dar puțini turiști găsesc drumul spre Schit fiind eclipsați de Mănăstirea Ciolanu care se află la doar câțiva kilometri. Noi am aflat despre Schitul Cetățuia de la Cristina care are grijă de Casa cu Tei și ANTREC România. Ea a fost cea care a stat ore întregi cu noi și ne-a ajutat să ne facem o idee despre județ recomândându-ne o serie de obiective turistice din Buzău.

Pe vârful care i-a dat și numele schitului, se spune, că se afla o cetate geto-dacică care avea la rândul ei un sanctuar. Nu impresionează deloc prin dimensiunile sale ci prin primirea călduroasă dată de persoanele care se îngrijesc de frumusețile dimprejur.

Biserica veche care poartă hramul „Schimbarea la față” a fost construită la 1854. Clopotnița, capela și crucile se află pe culmea cea mai înaltă a culmii. Maica stareță a venit să îmi spună câteva cuvinte despre istoricul locului. 

Așa am aflat că, deși, aici se înălțase Biserica, acest loc a fost ales, inițial, de regele Carol pentru a-l transforma într-o reședință de vară care avea să fie Castelul Peleș. Accesul foarte greu la sursele de apă l-a determinat să renunțe la acest plan și a oferit o sumă de bani ca și contribuției pentru biserică, care au fost folosiți la pictarea acesteia în interior. De-a lungul timpului picturile s-au deterior iar bani pentru renovare se găsesc foarte greu. Biserica veche de degradează sub ochii enoriașilor. 

Pe unul din pereții bisericii vechi se află imaginea lor ca semn de mulțumire pentru gestul lor. În acest loc arheologii au găsit vase de lut lucrate, fără roata olarului, ce au făcut parte din cultura Monteoru ce datează de acum aproximativ 4000 de ani.

După vizita din biserica veche am ajuns la Paraclis care este nou construit și mult mai spațios. Părintele Ioachim ne-a spus că duminica nu ai unde să arunci un ac. Așa de mulți oameni vin să celebreze slujba la Schit.

Momentan, schitul de confrunte cu o problemă majora de 2 ani încoace și anume lipsa apei. Cei de la Arhiepiscopia Buzăului nu au făcut din reparația puțului o prioritate de aceea când vei trece pe acolo nu ezita să lași o donație. Căci părintele Ioachim și măicuțele se autosustin prin munca proprie, având chiar și o grădină cu legume pe care le cultivă cu mâinile lor, iar un mic ajutor i-ar ajuta enorm.

Cu drag de călătorii,

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România