De 55 de ani, domnul Trif din Alțâna face cojoace. A început la 13 ani și a învățat de la unul dintre vechii cojocari ai satului. Obiceiul s-a păstrat în familie, pentru că Aurelian Trif a devenit ginerele profesorului și a căpătat numele de ”Ultimul cojocar din Țara Hârtibaciului”.

Odată ajuns în Alțâna, poți întreba despre domnul Trif, cel care face cojoace. Toată lumea din sat îl cunoaște și îți vor spune că e om bun. Imediat cum vei intra pe poarta casei lui, vei simți căldura cu care meșterul te primește.

Cu mândrie îți arată câteva dintre cele mai dragi piese reușite, pieptarele. ”Manual făcut totul!”, după cum spune chiar el. Un pieptar pentru bărbați durează cel puțin o lună până să fie gata. Un pieptar pentru femei îi ia doar 3 săptămâni.  Asta fără timpul de pregătire al pieilor de oi, cele folosite pentru cojoace.

Pieile le cumpără de la oameni, în preajma Paștelui. Nu are încredere în produsele de pe piață și nici nu folosește produși chimici. Păstrează obiceiul pregătirii pieilor așa cum l-a învățat de la profesorul său. De la pielea oii în stare brută, în 3-4 săptămâni, domnul Aurel le poate folosi pentru facerea cojoacelor. Ne-a spus trist că anul acesta a cumpărat doar 300 de piei, cât să îi ajungă pentru un an. Lumea nu prea își mai dorește cojoace.

Cu toate că vinde o parte din produsele lui în țări străine (Canada, Germania, Republica Moldova, Franța, Italia, Japonia etc), ultimul cojocar de pe Valea Hârtibaciului este trist dintr-un alt motiv. Este supărat că nu mai vin tineri care să-și dorească să învețe meșteșugul facerii cojoacelor. ”Din cojoace nu te îmbogățești, dar ai sufletul împăcat că ai încercat să salvezi tradiția și obiceiul.”

Domnul Trif e profesor și la Școala Populară de Arte și Meserii ”Ilie Micu” din Sibiu. Cu toate că o parte din elevii săi reușeau să câștige premii la concursuri și festivaluri, nici unul nu a rămas să ducă mai departe acest obicei.

La fel de mândru, cojocarul ne povestește despre festivalurile la care a participat. Cel mai fericit este când își amintește de unul de acum câțiva ani, de la Focșani, când a primit un premiu înmânat de Ministrul Agriculturii din Franța.

Ultimul cojocar de pe Valea Hârtibaciului este cunoscut în zonă. Ne-a spus că primește comenzi diferite. De exemplu, ne-a arătat un pieptar de copil. ”Un băiat a primit pieptarul ăsta când era fecior. Îl avea moștenire de la tatăl lui. A crescut și acum își dorește să aibă un pieptar cu același model, numai că pe mărimea lui. O să iau florile și modelul, iar într-o lună o să aibă pieptarul gata.”

Uneori primește și comenzi din alte zone ale țării, să refacă un cojoc după un model anume. ”Și o poză cu modelul dacă o am, sunt în stare să fac cojocul. Vin oameni și din Oltenia cu cojoace, iar eu le fac.”

Cel mai mult ne-a impresionat încrederea pe care cojocarul o are în produsele sale. Acesta oferă garanție 100 de ani pieselor făcute de el. Și e sigur că pieptarele lui țin atâția ani. Doar păstrează un obicei care rezistă de peste secole în țara noastră.

Îți mulțumesc că m-ai citit.

Sergiu,

de la Zig Zag 

Fotografii realizate de Oancia Iulian şi Acăprăriţei Elena Andreea

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)