Când mă gândesc care este cel mai important lucru pentru mine, primul care se așează frumos în top este libertateaBineînțeles că libertatea înseamnă ceva diferit pentru fiecare însă, după 12 ani în care mi-am ascuns pasiunea pentru motociclete, să urci pe moto și să te bucuri de prezent, înseamnă pentru mine libertate absolută. 

Am zis că am ținut ascunsă această pasiune pentru ca nici un părinte nu vrea să-și știe copilul la 18 ani, lipsit de experiență, pe drumuri mai ales pe o motocicletă. Acum că recent am împlinit 30 de ani, cadoul meu pentru mine a fost chiar o motocicletă. Un Kawasaki Versys 650 din 2012, perfect pentru drumuri lungi și relaxante. 

De ce am ales acest model?

Pentru că în ultimii 6 ani am călătorit nonstop prin țară cu echipa Zig Zag prin Romania și mi-am lăsat câte o bucățică din suflet peste tot. Acum vreau sa revăd multe locuri prin casca de motociclist, iar motocicleta touring a fost varianta cea mai potrivită pentru mine. M-am îndrăgostit de ea la prima vedere. 

In ultimii 6 ani am stat impreună cu colegii mei, în medie 40 de zile în fiecare județ din România, fiind singura echipă din țară și din lume care a ales sa promoveze România din teren pe o perioadă atât de lungă. Un infotrip dulce nebunesc pe care poți să-l faci doar atunci când crezi cu tărie că ai o țară frumoasă. Acum ca proaspăt „motociclist” o văd și mai frumoasă și cu mai multe detalii. 

Atenție la motocicliști!

Pentru o perioadă de câteva luni m-am documentat, am intrat în grupuri de motocicliști, am vizionat sute de minute de vlogguri pe YouTube despre moto, am citit mii de comentarii și am înghețat la știrile cu vești proaste. Dar ca orice alt hobby aventuros, presupune și riscuri pe care trebuie sa ți le asumi. M-am înscris chiar ca membru în Asociația MotoADN, unde am găsit o echipă tare frumoasă. După mai bine de 300 000 km ca șofer de mașină, am început sa fiu mai empatic față de motocicliști, devenind unul dintre ei.

Doar gândește-te… ai vrea ca vreo unul dintre prietenii tăi motocicliști să pățească ceva? Dacă nu, de unde știi ca în spatele căștii nu e unul dintre ei? Tocmai ai uitat să îi dai prioritate sau l-ai înjurat la semafor. Acum ma uit la fiecare motociclist și îmi imaginez ca este un prieten. Ăsta a fost și sentimentul primului drum mai lung cu motocicleta, de 460 km, când am întâlnit pe traseu foarte mulți prieteni și ne-am salutat. 

O să vă povestesc puțin despre acest traseu. Este un traseu extrem de frumos și oarecum ușor, pe care motocicliștii din Iași îl fac în fiecare sezon. 

 

Iași-Ruginoasa-Cetatea Neamțului

Înainte să plec la drum, împreună cu Ovidiu, un alt deținător de Versys, ne-am pregătit conștiincioși motocicletele. Ne-am curățăt cu o zi înainte lanțurile, am verificat presiunea, vremea și ne-am făcut planul cu ajutorul Google Maps. 

Punctul de plecare a fost din orașul Iași, sufletul Moldovei, într-o zi de sâmbătă la ora 9:00 și urma să mergem spre Lacul Bicaz pe toată lungimea lui. Am alimentat motoarele și am plecat la drum fără sa mai băgăm in seamă vremea. În mai puțin de 25 de minute cerul era acoperit de nori, însă am decis sa mergem mai departe, iar prima oprire a fost la Palatul A.I.Cuza din Ruginoasa. Nu am avut norocul să găsim deschis în această perioadă incertă, dar vom reveni. 

Următoarea oprire a fost în Târgul Neamț la frumoasa Cetatea Neamțului. Măreția și liniștea locului ne-a făcut să ne gândim la cum au reușit unii să construiască ceva atât de frumos pentru generații întregi. E un must see. 

 

Poiana Largului-Stânca Piatra Teiului-Cheile Bicazului

De aici am plecat spre Poiana Largului unde am descălecat motoarele chiar la baza viaductului Poiana Largului. Veți observa aici, în mijlocul apei, Stânca Piatra Teiului care a fost menționată și în opera literara „Baltagul” scrisă de Mihail Sadoveanu. 

Denumită de locuitorii zonei Piatra Dracului de acest monument al naturii are diverse legende, printre care faptul că își schimbă locul noaptea și atunci când dracul vine la ea, toate focurile din orașele vecine se sting și animalele tac. Altă legendă menționează un capcaun care fură fetele din sat li le ducea pe munte unde le transformă în stană de piatră cu înfățișări ciudate.

Indiferent câte legende ai auzi un lucru este cert: acest loc este fantastic zi și noapte. În drumul spre călătoriile tale prin țară, dacă traversezi acest viaduct, să te oprești la un popas aici, ca să poți admira împrejurimile. 

Drumul dinspre Poiana spre Bicaz, chiar pe marginea lacului se află în lucru însă peisajele sunt deosebite. Decizia de ignora vremea dimineață, ne-a adus aici un soare de aur. 

În medie am făcut popasuri pentru hidratare la fiecare 50 – 60 de minute, urmate de cele pentru fotografii și admirat frumusețea lacului. 

Ziua abia începuse, timpul nu mai era atât de relevant, pentru ca ne bucuram de fiecare moment. 

Pornim motoarele, punem căstile pe cap, manușile, și plecăm spre Cheile Bicazului, o zona geografica deosebit de pitoreasca, aflată în partea centrală a Munților Hășmaș, ce fac legătura intre Moldova si Transilvania.

Lacul Roșu-Curtea Domnească-Roman-Iași

Urcând spre Lacul Roșu, ne-am oprit pentru a savura un kurtos kolacs, cu nuca de cocos. Pe langă asta, apa de izvor a fost cea mai bună bautură a momentului.

 

Cât de cât ne potolisem pofta și am urcat spre Lacul Roșu, un lac de baraj natural format în urma prabușirii unui versant, din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838. Am savurat un langos cu smântână, am făcut câteva fotografii ne-am puns la drum spre Curtea Domnească, un ansamblu superb de monumente istorice, din Piatra Neamț. 

Dacă vreți să faceți un popas peste noapte in zonă, vă recomand 2 locații superbe: 

  1. In orasul Piatra Neamț – Hotel Central Plaza, al cărui proprietar este proaspăt motociclist.
  2. La 17 km de Piatra Neamț – sătucul de vacanță Valea celor doisprezece, al cărui proprietar este și el motociclist, și membru într-un club moto local.

 

De aici am luat drumul spre casă prin Roman, unde ne astepta un hamburger cu somon. Recomand să încercați când treceți prin Roman, la Prăvalia lu’ Mihai, vis a vis de Piața Centrală Roman. 

 

Într-un final ne-a prins noaptea din urmă, fiind prima experiență pe întuneric. Ultimii 100 de km spre Iași ne-au forțat să fim foarte atenți, însă a meritat.

A fost un traseu trăit la maxim cu ochii larg deschiși. 

Cred că drumul către destinație este prezentul de care trebuie sa te bucuri in fiecare moment. 

 

Sper sa ne vedem prin țară! 

Cu drag,

Marian 

călător profesionist și proaspăt motociclist. 

 

Acest articol a fost publicat și în primul număr ar revistei motoADN, vezi aici.

 

Abonează-te la Zig Zag prin România

* indicates required


Abonându-vă vă dați acordul ca Asociația Zig Zag prin România să vă contacteze și/sau să vă trimită noutăți pe e-mail.


Vă puteți dezabona în orice moment făcând click pe linkul din subsolul e-mailurilor noastre.

We use Mailchimp as our marketing platform. By clicking below to subscribe, you acknowledge that your information will be transferred to Mailchimp for processing. Learn more about Mailchimp’s privacy practices here.


Echipa Zig Zag prin România