Cât am stat în Sighet, oamenii ne tot spuneau să mergem să luăm exemplu de la săpânțeni vis a vis de atitudinea lor veselă față de moarte.
Ne-am dedicat o zi de duminică ca să vizităm localitatea. După 15 minute de mers cu mașina din Sighet eram în fața Primăriei, inspectând indicatorul cu obiectivele turistice.
Era o dimineață călduroasă și simțeam în aer un miros ușor de tămâie, purtat de vântul călduț.
Puteam zări turla pe jumătate colorată, pe jumătate în construcție a bisericii de lângă Cimitirul Vesel. Oamenii forfoteau în grupuri mici pe stradă. N-a fost greu să ne dăm seama unde mergeau căci aerul smerit și hainele de sărbătoare ne-au dat răspunsul.
Cimitirul Vesel nu era atât de mare ca mărime pe cât credeam, dar înțesat de cruci de lemn de stejar, viu colorate. Cele 850 de cruci păreau ca filele unei cărți, larg deschise, unde puteai să citești multe povești…ale sătenilor decedați.
Faptele bune dar și „bubele” nu au scăpat de ochiul ager al sculptorului care realizase textele.
De la țesătoare, țărani simpli, profesori, soacre, nurori preoți sau tăietori de lemne…ceva din viața lor era pe o cruce… colorată cu albastru tipic de Săpânța și apoi cu felurite modele roșii, albe, galbene sau verzi.
La unele chiar râdeai cu poftă, în timp ce alte cruci te întristau cu destine marcate de suferință. Chiar și cele din urmă, erau tratate însă lejer, de parcă nimic nu s-ar sfârși cu adevărat în hora vieții.
În Cimitirul vesel ne-am adus aminte că timpul trece repede și că foarte curând ne vom muta și noi în vila modernă, de la doi metri sub pământ 🙂 Nu e negativism ci pur și simplu un fapt. Ne-am dat seama că putem privi însă viața și moartea cu mai multă detașare…și de ce nu, chiar să glumim mai des cu ele, precum săpânțenii 🙂 ”
[mashshare]
Ziggy în acțiune la Cimitirul Vesel.
Curios și vorbăreț din fire, Ziggy al nostru a început să întrebe în stânga și în dreapta…pe domnul de la intrare, bătrâneii simpatici sau tinerele fete din sat care păstrau tradiția fustelor înflorate 🙂
Veselia oamenilor din zonă nu era chiar întâmplătoare. Atitudinea veselă în fața morții este un vechi obicei de pe vremea dacilor. Ei credeau în viața vesnică iar moartea pentru era doar trecerea spre o altă lume. Moartea nu era un final dramatic ci o șansă de a te întâlni cu zeul suprem, Zamolxe. He he, cu ideea asta în minte parcă și blocajele în trafic sunt diferite 🙂
Revenind la Cimitirul Vesel, acesta a început să se formeze în anii ’30 când sculptorul în lemn, Stan Ion Pătraș, poet și pictor în același timp, a început să creeze cruci viu colorate cu un epitaf personalizat. A continuat această artă până la moarte, în ’77. Opera sa este continuată de atunci de ucenicul său, Dumitru Pop Tincu.
În cele două ore, am citit multe povești în Cimitirul Vesel. Bizar era că oamenii păreau să aibă aproape aceleași nume: Stan, Pop sau Șteț erau cap de afiș.
Ziggy își încheie aici călătoria la Cimitirul Vesel 🙂
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment