Dacă vă puneți întrebări legate de titlu. Veți afla răspunsul în rândurile de mai jos 😀 .
Ne-am trezit dimineaţă și ne-am plănuit să mergem pe munte.
Am luat micul dejun la Pensiunea Nagy şi am pornit cu entuziasm spre rezervația naturală munții Rodnei, Vârful Pietrosu.
Plecarea a fost din Vișeu de Sus, am mers 20 de km cu bicicletele până la Mănăstirea Pietroasa, o adevărată aventură :D.
Am lăsat bicicletele la Mănăstire şi ne-am îndreptat spre munte cu pași repezi, întrucât eram deja în întârziere ca să poposim prea mult.
Cum să urci mai ușor pe munte?
Greu de urcat…de unde, urcatul în Zig Zag ne-a uşurat traseul :D.
„Continuăm să mergem înainte, deschizând uşi noi şi făcând lucruri noi pentru că suntem curioşi şi curiozitatea ne conduce pe noi drumuri.” ( Walt Disney )
Ca să ajungem la stația meteo am mers pe un drum de piatră.
Pe traseu am găsit un izvor înghețat, care avea forma unei mici cascade cristaline, o minunăție.
Ajunși la stația meteo pe la ora 14:30, am făcut o mică pauză pentru a ne pregăti de urcare până pe Vârful Pietrosu, iar după ce am părăsit stația meteo ne-am îndreptat spre Lacul Iezer.
( Staţia meteo )
Nerăbdători să vedeți Lacul Iezer? 😀
Lacul Iezer încă nu se vedea din cauza jnepenilor.
Înțelesesem de la colegi mei ca lacul seamănă cu harta României.
De jos nu se observa, dar pe măsură ce urcam se vede din ce în ce mai bine, era incredibil
Lacul fiind îngheţat, unul dintre colegii noştri, a dansat breakdance pe gheaţă…NEBUNIE CURATĂ :D.
( Lacul Iezer )
Urcam, urcam și iar urcam, iar de fiecare dată când simțeam că nu mai pot, mă opream.
Și bineînțeles prietenul meu, Iulian era chiar în fața mea și numai ce îl auzeam :
” Ely, hai, că altfel rămâi singurică ” Și iar prindeam forță.
După ce am urcat 1 oră și jumătate de mers în zig zag, eram deasupra norilor și mai aveam foarte puțin până în vârf.
Când am ajuns în sfârșit, DAAA…AM AJUNS.
M-am pus în genunchi și pur și simplu mi-au dat lacrimile.
Simțeam tot fel de sentimente: de fericire, recunoștință, relaxare, curaj, mulțumire, într-un cuvânt mă simțeam o învingătoare.
Eram cu zâmbetul până la urechi 😀 .
Sus, peisele erau superbe, iar nori pufoși îți încântau privire.
Mi-ar fii plăcut să stau mai mult, dar din păcate atât timpul de afară dar și cel de pe ceas nu ne permitea acest lucru.
Trebuia să ne întoarcem ca nu cumva să se întunece afară.
Pot zice 2 lucruri: urcările pe munte sunt cele mai frumoase amintiri și cele mai inedite aventuri pe care nu ai să le uiți niciodată.
Am trăit-o pe pielea mea și cu siguranță ați trăit-o sau o veți trăi și voi.
Ce ziceți, am ajuns înainte să se întunece afară?
Îngrijorarea noastră de a nu ajunge noaptea acasă s-a dovedit a fi adevărată.
Ne-am rătăcit în drum spre mănăstire, luând-o pe alt traseu.
Căutam pe GPS cum să ajungem la mănastire, deoarece simțeam cu toți că ne-am abătut de la traseu. Norocul nostru a fost că am ajuns tot în acel loc.
Erau mai multe trasee de care noi nu știam.
Ca o concluzie pentru voi. A fost o experiență fantastică pe care cu siguranță vreau să o mai repet pe timp de vară.
Am văzut pe internet că sunt peisaje extraordinar de frumoase.
Vârful Pietrosu, bifat. 😀
Am avut o zi plină de aventuri și de provocări.
Vă salut cu drag!
Foto : Oancia Iulian
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment