O comunitate unită: discuție cu ospitalitate

Și am ajuns, în cele din urmă, la ușa Asociației armenești. Sunt invitat înăutru. Mă fac comod și sunt învăluit în ospitalitate – mi se oferă cafea, fructe și dulciuri. Accept bucuros invitația ei.

Pentru prima dată iau contact cu această cultură armenească. Aflu că armenii erau persoane generoase, care aveau mereu grijă de semenii lor. „Încă de pe vremuri, dacă un armean vedea în comunitatea că cineva nu are ce mânca sau că ceva îi lipsea, îi oferea generos o mână de ajutor. Nu lăsau pe nimeni deoparte. Trăim într-o comunitate bogată. Spre exemplu, după ce se aduna recolta toamna, oamenii aduceau parte din ea la biserică. Aici ne adunam cu toții și nimeni nu mânca din recolta lui înainte de slujba de la biserică, unde se împărțea simbolic toată recolta, în semn de recunoștință pentru rod.”

Doamnă dulce și activă, iubitoare de cunoaștere, ne-a povestit cum și-a cultivat un spirit studios de când a început să lucreze la bibliotecă. Acolo a avut mare parte din educația sa. Ne-a făcut și turul bisericii armenești, care era foarte aproape de sediul asociației. Mi-a plăcut foarte mult cum vorbea. Deși mai în vârstă, vorbea fluent și în idei bine organizate. Avea un port colorat, cu felurite coliere și brățări, care îi nuanța personalitatea deja încântătoare. Făcea glume cu mine, zâmbea mult și emana o mândrie frumoasă în originea ei de armean.

S-a bucurat de discuția avută. Chiar și înainte de a pleca m-a mai invitat să iau ceva dulce sau un fruct cu mine. Am mulțumit pentru ospitalitate zâmbind.