Istoric din Baia Mare

„Cred în mitologie. Cred că din trecut se varsă prezentul. Fiecare dintre noi are o raniță de informație dată de cel de sus, dezvoltată de-a lungul traseului vieții și vărsată când și când din ce a adunat. Cu cât aduni informație mai multă, o procesezi…Ajungi la concluzia că ai ajuns până undeva.  Dar dacă te lași influențat gândind că ai descoperit firul Ariadnei sau că ești extraordinar e o iluzie, e un fals.”

~Istoric din Baia Mare

[mashshare]

ZiggY

Pentru un istoric limba bătrână îți arată sensul real al cuvintelor

Intru frumos în restaurant și îl aștept la una din mesele de lângă fereastră. Mă gândesc la ce întrebări să-i pun, pentru că întâlnirea cu el a fost stabilită spontan. Odată ce a ajuns la masă, mi-am dat seama că acest istoric e unul din acei oameni…

Discuția cu el a decurs lin… Mai mult pentru că era o enciclopedie umană și vorbea mai mult el. Cunoscător și cercetător atent al limbii bătrâne, am realizat că după primele 5 minute de discuție că e un savant… un istoric care a știut să își urmeze pasiunea. A sorbit fiecare clipă, minut sau oră, pentru a-și desăvârși studiul. Am aflat de la el de ce cuvintele pe care le folosim azi au fost alese și în special la ce ne servesc. „La început a fost cuvântul” spunea o vorbă veche. Cu sensul lor oamenii își creează lumea.

”Mulți insistă să mă premieze, să mă îmbrobodeze cu titluri. Ori eu nu am nevoie de așa ceva. Mi-e suficient ca oamenii să-mi citească lucrările și să le studieze pentru ei înșiși. ” Și mai completează cu o propoziție pe care am privit-o ca fiind și amuzantă și serioasă în același timp: ”De-a lungul timpului am realizat că mândria e un disconfort”.

Vedeam în fața mea un istoric care îmi zâmbește cu ochii.

Istoric din Baia Mare

Am realizat că oamenii cu adevărat ”savanți” sunt oameni modești, simpli, care pur și simplu își împlinesc misiunea, își văd de treaba lor, iar cea mai mare satifacție ar fi nu titlurile sau premiile, ci cât mai multe urechi care să asculte, minți care să gândească și a învăța să-și dorească. Cu toții facem parte din același pântec cosmic. Și, de vrei, de nu vrei, acest om a demonstrat cum ne leagă o singură limbă – limba bătrână, ce se trage de la noi, nobilul popor român.

Ospitalitatea maramureșeană a fost prezentă și ea la această discuție. Am uitat să-ți spun că prima propoziție cu care ne-a întâmpinat a fost ”ai mâncat?”. Am acceptat cu drag o plăcintă tradițională cu brânză de oaie și mărar. Yummy 🙂

Drumurile noastre s-au despărțit doar pentru a fi reunite de o cina în care i-am făcut cinste. Multe lucruri poți învăța de la omul acesta. E un bărbat blând, cu buze ce exprimă bunătate.

Mai tot timpul poartă ochelarii săi groși cu rame negre. Totuși, lumina din ochii albaștri ai acestui istoric îți atinge sufletul…mai ales atunci când transmite mesajele misterioase ale umbrelor din trecutul poporului nostru.

Echipa Zig Zag prin România