“De 50 de ani lucrez cu lemnul… Aveam douăzeci de ani când am început prima dată. Am învățat de la alți meșteri meseria, din Bârsana și din alte părți…de la fiecare am învățat câte un element pe care vroiam să-l stăpânesc.

Mai demult, am fost ucenicul lui Stan Ioan Pătraș câteva zile. Nu mi-a plăcut să colorez crucile dar vroiam să văd cum se fac. În timp ce stăteam cu el, vine un băiat din sat:

-Domnule Pătraș, uite care e povestea. Vreau să-mi faci o cruce pentru că mi-a murit soacra.

Crucile erau deja făcute de noi. Trebuiau doar pictate și scris pe ele.

-Cum ți-ai petrecut cu soacra, îl întrebă pe fecior.

– Cam greu, zice el. Uite, la soacra mea i-a murit soțul când a fost tânără. O singură fată a avut.

Tare bogată a fost soacra…cai, boi, de toate a avut.

Eu m-am înțeles cu fata ei foarte bine, dar nu a vrut să mă ia ginere pe mine. La fată i-a plăcut de mine și m-am înțeles bine cu ea. Dar soacra nu vroia să fim împreună nici în ruptul capului. Ne-am căsătorit până la urmă, zice băiatul.

După ce a ajuns ginere, băiatul a lucrat din noapte-n noapte…la cai, la coasă, la sapă. Soția îi zicea seara: măi, ai lucrat din greu, ia un pahar de țuică ca să ai mai bine poftă. Și asta nu se întâmpla tot timpul dar soacra a început să fie cu gura pe el: măi nemernicule, măi bețivule. Cât am să trăiesc și eu o viață, tu tot mi-i be și mi-i mânca.

Cu toate astea, băiatul nu a supărat-o deloc pe soacră și nu-i spunea nimic.
Într-o vreme, s-a îmbolnăvit bătrâna și a murit.

Așa s-a făcut că a venit băiatul când eram și eu de față. I-a povestit tot ce am zis eu adineauri…S-a gândit Stan Pătraș puțin după care a scris:
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea
Voi care treceți pa aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi cu gura pa mine
Da așa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacra-mea „

[mashshare]