Palat de buzunar și Mercur exploziv

Odată înafara Palatului Administrativ, am căutat un spațiu în care să mă bucur mai mult de ultimele două săptămâni ale primăverii. Am auzit de o pădurice frumoasă, dar până să pășesc într-acolo, o voce mă strigă din dreapta:

– Hei, tu!
– Cine, eu?
– Da, tu! Zi-mi că nici tu nu vei trece pe lângă mine fără să mă observi…
M-a încurcat un pic. Nu am știut ce să-i răspund, pentru că nu am știut la ce se referă.
– Cenad, lasă-mă să te reprezint, se auzi o altă voce. Am vorbit despre asta. Bună. Iartă, te rog, comportamentul prietenului meu. Numele meu este Mercur. Sunt Zeul comerțului și al călătoriilor. Stai un pic…
Mercur își schimbă brusc tonul, privindu-mă mai îndeaproape.
– Dar te cunosc. Tu ești călătorul Ziggy! Uite, Cenad! E Ziggy!
– Ziggy? repetă lent, aproape obosit Cenad.
– Da, eu sunt, intervin. Ce se întâmplă cu voi doi? De ce este Cenad așa de obosit și tu de ce îl reprezinți?
– Am pus la cale un plan! spune Mercur misterios și ghiduș.
– Mă ține numai în planuri de… de nici nu mai știu când, rostește Cenad deznădăjduit.
– Nu te mai plânge. Lasă-mă să-i spun. Iată la ce m-am gândit. M-am gândit…
– Auleu… interveni Cenad aproape distrus. Dar Mercur nu se lăsă distras și continuă:
– M-am gândit să fac un schimb cu Statuia Libertății din Parcul Reconcilierii. Ea să ni-l dea pe Spiritul de dăruire, iar eu i-aș fi oferit aripile mele. Că tot vrea să fie liberă…
– Dar… începu Cenad chinuit că a trebuit să asculte a nu-știu-câta-oară ideea lui Mercur.
– Dar Statuia Libertății l-a pus pe Spiritul de luptă să mă atace și aproape sfârșisem fără o aripă. Of… Serios, nu știu ce să mai fac, prietene.
– Mercur, dar lasă lucrurile așa. Ne vom descurca. Tu ce spui, călătorule?
– Hmm… mă pun eu pe gânduri. Dar până să răspund, își răspund ei singuri:
– Cenad, nu ne milogim, bine? Clar! Încetează cu pomana asta! încheie dur Mercur.
– Iar tu, continuă Cenad, renunță la extravaganțele astea. Oamenii nu sunt plăcut atrași de reclama agresivă și fără rost. Ce rol ar avea Spiritul de dăruire aici? Total alt stil, alt…
– Bine! Renunț! concluzionează Mercur.
– Eu nu! strig optimist către cei doi. Priviți în jur.
Cenad și Mercur își îndreptară atenția de la ei înșiși către mulțimea de oameni ce trecea pe lângă ei. Mulți dintre ei se opreau și îi priveau. Unii chiar se minunau de frumusețea sculturilor de pe pereți.
– Dar nu înțeleg… începu mirat Cenad. Cum?
– Ei, lasă cum și zâmbește frumos, îl sfătuiește încântat Mercur.

M-am retras de lângă cei doi, lăsându-i în admirația trecătorilor. Mi-am dat atunci și acolo cât de important este să fii tu însuți. Când ești natural, vin lucurile către tine. Când extremele ajung la nivelul neutru, atunci se întâmplă miracolul. Din plus și minus se naște rezultatul dorit, fără să depui nici un efort în direcția aia. Ei, asta da plimbare…