Eram copil și-mi amintesc când mă închideam în sala de muzică și cântam. Mi-era dor de casă, de porumbeii de acasă și cântam și plângeam, plângeam și cântam… iar când ieșeam afară, eram refăcut. Eram proaspăt, ca și cum totul s-a șters cu buretele toate problemele care în sinea mea mă dureau și mă apăsau.”
[mashshare]
Taragotul: terapie și izvor de bucurie pentru moțul din Rapsozii Zarandului
Când am intrat în județul Arad, Țara Zarandului a fost prima zonă care mi-a oferit cu bunătate darurile sale. Ce experiențe neprețuite!
Iată că în Arad, numele de Zarand a ajuns din nou la urechile mele. Localnicii mi-au povestit despre taragostistul care se mândrește cu acest ținut! Tocmai de aceea a ales să-l reprezinte prin orchestra Rapsozii Zarandului.
Înainte să ne întâlnim, am vrut să-l cunosc mai bine pe acest om. Sigur, lucrurile scrise și spuse de alții despre el îmi erau de folos. Dar, nu l-aș fi cunoscut cu adevărat dacă nu ascultam cum harul său curge prin taragot!
Suita din Țara Moților pe care am ascultat-o m-a umplut de bucurie. Melodia nu avea un singur cuvânt…și totuși taragotul vorbea! Spunea povești ale moților. În mintea mea se formau automat imagini cu frumoasele peisaje din Munții Apuseni sau chipurile demne ale moților care își duc folclorul mai departe.
Taragotistul reușise să mă facă să simt legătura cu strămoșii de pe aceste meleaguri, fără măcar să-l văd!
La o zi de la întâlnirea cu unul dintre fondatorii echipei John Maxwell pe aceste meleaguri, l-am întâlnit în biroul său, locul de unde conducea Rapsozii Zarandului.
– Ziggy, bine ai venit! Fă-te comod, îmi spuse taragotistul. Senzația avută la audiția cântecelor sale se confirma acum. Aveam în față un om blajin și liniștit care emana bunătate.
– Cu ce te servesc ?
– Apa merge de minune acum, spun eu însetat.
-Te rog așteaptă-mă în biroul, revin în câteva minute.
Cele câteva momente mi-au dat șansa să-i cercetez în liniște biroul. Mobilierul era decorat cu diplomele, trofeele și premiile obținute cu orchestra pe parcursul unei cariere strălucite. Fotografiile arătau cum se transformase artistul în timp.
Peretele din spatele biroului avea să-mi arate ceva prețios: două plăcuțe din lemn stăteau agățate, ca niște călăuze care să-l vegheze pe taragotist, în fiecare zi de lucru. Prima era un fragment scris de Ioan Slavici despre moți iar cealaltă conținea jurământul lui Avram Iancu.
Nu am rezistat să scot jurnalul și stiloul din straiță și să mi le notez. Iată-le:
“Moții: aceștia sunt oamenii și trupește și sufletește, mai colțuroși și mai vârtoși. Fie scurt, fie înalt, moțul e voinic și îndesat. Calcă rar și apăsat și are ceva din firea ursului. Om cu deosebire de potolit, moțul vorbește puțin, e foarte răbdător, se avântă cu anevoie dar e neînduplecat după ce a luat odată o hotărâre. Moții sunt cea mai nobilă parte a poporului român. „ Ardelenii-Ioan Slavici
Jurământul lui Avram Iancu:
Jur că voi susține întotdeauna, națiunea noastră română, pe calea dreaptă și legiuită și o voi apăra cu toate puterile.
Jur că voi ține și voi apăra legea și limba noastră română precum și libertatea, egalitatea și frățietatea.
Jur că pe aceste principii voi respecta toate națiunile, poftind egală respectare de la dânsele și nu voi încerca să asupresc pe nimeni. Dar, nici nu voi suferi să ne asuprească nimeni. Pe noi, românii, ungurii și sașii firea ne-a așezat într-o patrie, pentru ca împreună să asudăm cultivând-o și împreună să gustăm dulceața fructelor ei.
Jur că voi conlucra după putință la desființarea iobăgiei, la emanciparea industriei și a comerțului, la păzirea dreptății, la înaintarea națiunii române și a patriei noastre.
Am lăsat aceste cuvinte să-mi pătrundă în inimă.
Ușa se deschise!
– Am revenit Ziggy, se auzi din nou glasul blând
Taragotistul mă servi cu apă proaspătă.
– Cineva știe să-și prețuiască rădăcinile ? spun eu cu un zâmbet uitându-mă la cele două tăblițe.
– Da, ai ghicit! Sunt născut în Covăsânț dar originile mele sunt de acolo, din Țara Moților. Glasul îi trăda emoția ce o încerca.
Poveștile vieții sale se revărsară apoi cu naturalețea unui râu de munte.
– Dacă sunt două lucruri pe care le-am prețuit enorm, acestea sunt muzica și tradițiile zonei noastre. Muzica de taragot este pentru mine un izvor neîntrerupt de bucurie și în același timp o terapie pentru suflet. Folclorul nostru e unic, continuă el cu emoție. Tocmai de aceea merită să-l păstrăm ca atare și mai mult să creăm situații…fie în școli, tabere sau concerte. Ideea e ca oamenii să intre în contact cu folclorul și să-l înțeleagă.
Arunc apoi o privire peste fotografiile cu orchestra.
– Cum a trecut Rapsozii Zarandului testul timpului ?
– Suntem ca o a doua familie, tinere călător. Acesta e secretul! Împreună, ne-am susținut în toate aspectele.
Taragotistul îmi dovedise că știe să exceleze ca individ dar și ca om de echipă.
Întâlnirea cu el a fost una din acele nestemate pe care le primești în dar pe neașteptate. Ele vin exact în momentul potrivit. La fel s-a întâmplat și cu artistul-scenograf, dar asta e o altă filă a călătoriei.
Într-un final, după multă poveste, ne-am luat rămas bun.
Mi-a făcut o promisiune pe care ulterior și-a respectat-o cu brio:
-Ziggy, înainte să pleci, îți voi cânta.
Uite așa se face că înainte de a pleca din Arad l-am ascultat, pe viu, cântând la taragot-marea sa pasiune!
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment