O plimbare de neuitat și-o preselecție pierdută

”Eram odată pe mal, mă plimbam și mergeam spre facultate pe jos. La un moment dat văd niște tineri (nu aveau mai mult de 10 ani). Și i-am auzit: ‹facem diseară un fotbal?› Chiar dacă am trecut mai încet, i-am auzit și mă bucuram în sinea mea: ‹băi, tinerii încă mai joacă fotbal, încă mai ies la mișcare…› După care unul dintre ei zice: ‹da, da, ne-auzim diseară. Intru pe mess și-ți dau IP-ul.› Ei de fapt se jucau pe calculator. Am rămas cu un gust neplăcut… La început a fost ceva frumos când i-am auzit și-apoi când a venit ăla cu IP-ul…

(…) M-am înscris în Ligă doar pentru că am ratat preselecția de la balul bobocilor doar cu o zi. Preselecția era luni, eu m-am dus marți la ședința lor și eu voiam să mă înscriu la bal. Dar nu se mai putea. Deja erau formații, etc., dar voiam să încerc. Îmi plăcea voluntariatul. Mă întreabă: ‹ce ai făcut în liceu?/ Păi, am mai făcut balul bobocilor 3 ani, schimb de experiență…/ Băi, foarte tare! O să-ți placă.› Și am rămas în Ligă. De-atunci totul s-a schimbat… Datorită Ligii m-am dezvoltat foarte mult.”

[mashshare]

ZiggY

Cât de bun sunt la fotbal?

A fost odată, pe meleagurile care se întind de o parte și de alta a Mureșului, un tânăr. Acesta trăia chiar în lunca acestei ape și tare îi mai plăcea să ajute alți tineri și să îi încânte cu muzica lui. Pe zi ce trece, găsea noi soluții și oportunități de a ajuta pe cei de vârsta lui. Asculta multe povești, dar la rândul lui îi plăcea să își creeze propria poveste.

Am auzit întâmplător despre el prin hanurile prin care am trecut dar nu m-am gândit niciodată că ne vom întâlni. Mergeam într-o zi pe marginea apei, când văd pe o pajiște, un grup de tineri care se jucau cu o minge. La un moment dat, cu toții au plecat, mai puțin unul. M-am apropiat de el.
– Cum de ai rămas singur?
– Tinerii ăștia nu se mai joacă ca pe vremuri. Preferă mai mult să stea în casă. S-au plictisit de minge după câteva minute.
– Eu sunt Ziggy. Hai să ne jucăm noi!
– Bine Ziggy, eu sunt Cosmin. Voi sta eu în poartă iar tu încerci să îmi dai gol.
– Ești pregătit?
– Să te văd!
Am început noi să ne jucăm cum știam mai bine. Mingea pleca din piciorul meu ca din pușcă. De fiecare dată eram sigur că trece de el și că intră în poartă. Nu știu cum făcea, dar de fiecare dată o prindea. Se arunca pe ea, o bloca cu piciorul sau pur și simplu o trimitea în direcția opusă. După vreo oră de încercări, nu am reușit să îi dau nici un gol.
– Cosmin, ești incredibil omule. Acum înțeleg de ce au plecat prietenii tăi.
Am început amândoi să râdem. Ne-am așezat pe iarbă și am început să povestim despre prietenii fiecăruia. Ne-am distrat de minune și am și despre o domniță interesantă care locuiește în apropiere. Spunea Cosmin despre ea că organizează tot felul de excursii și multă lume merge la ea să ceară îndrumare.

Echipa Zig Zag prin România