Se spune că din Banat porneşte totul

Dacă e vorba, nu banii, ci liniștea colibei tale te face fericit, zicea Ioan Slavici în nuvela sa Moara cu Noroc. În liniștea serii, devind dinspre Ineu, pe sub dealurile verzi și pline de frunza viței de vie, dai de Valea Mureșului. Drumul lung, șerpuiește agale pe sub deal și din loc în loc se întâlnește malul lin al râului. Livezile îți zâmbesc de sus iar susurul apei plimbă frunzele tinere, în ritmuri de vals, la vale.

La un moment dat, verdeața se rărește, lăsând loc vederii unor case pitite printre copaci ce-și fac luminos apariția. Într-un sat de oameni gospodari, stau pe partea dreaptă a drumului, cum mergi cot la cot cu Mureșul, două case de lemn ce par din altă epocă. Mă apropii și ating cu degetele niște scrijelituri pe lemnul pereților.
– Acest lemn a fost martorul a șapte generații. Dacă ar ști el să vorbească… zise dintr-o dată o voce groasă de bărbat.
– Aaa. Bună ziua! Nu știam că locuiește cineva aici, răspund eu.
– Nu doar că locuim, dar ne străduim să facem aici un loc de popas diferit pentru oamenii care vor să guste viața la țară. Că doar așa le șade bine bănățenilor.
– Am auzit de bănățenii ăștia că fac lucruri grozave și că sunt oameni făloși, zic eu.
Bătrânul dă din cap, în semn de apreciere și mă conduce spre un ochi de apă din spatele grădinii.
– Apăi dacă faci ceva, fă din toată inima, ca oamenii să afle ce imbunătățiri vrei sa aduci în lume. Fii falnic ca bradul și du-ți povestea mai departe, Ziggy!
– Hai să-ți spun o poveste, continuă el.
– Erau o dată ca niciodată, doi frați copaci. De mici, ei au crescut împreună și tare se mai simțeau bine împreună. Vremea a trecut, iar relațiile dintre cei doi s-au răcit deoarece fructele lor nu creșteau mereu la fel. Mama lor, când a văzut asta, a hotărât să aducă un firicel de apă care să treacă exact printre cei doi frați care se tot certau. Astfel să nu mai fie iz de ceartă între ei și pacea să domnească în pădure. În curând apa a crescut iar copacii au început să rodească din abundență. Pentru că aveau apă din abundență, roadele lor au început să semene îndată. De fiecare parte a râului a crescut câte o pădurice care s-a făcut și ea la rândul ei mare. Astăzi, noi ne aflăm pe unul dintre malurile acelui firicel de apă, adus tocmai din munții cei înalți și împăduriți. Tărâmul acesta e plin de bogății naturale și te asigur tinere Ziggy că oricine va vrea să vină în Țara Banatului, va avea ce vedea. Aici oamenii sunt mândri și harnici. Și-au păstrat în întregime pământurile dar și obiceiurile. În ceea ce privește portul popular, îl mai poartă adeseori la biserică sau la alte evenimente importante din sat. Haina aceasta este istoria țăranului simplu dar liber.
– De unde au oamenii acest exemplu pozitiv? Întreb eu.
– De la cei care sunt în fruntea satului și oferă un model de bună practică. Numai prin puterea exemplului poți conduce o comunitate spre succes. Că dacă n-ar avea oamenii pe cineva care să-i inspire, ar uita probabil de istoria lor. Aici istoria se întâlnește cu tradiția, omul cu natura și Creatorul cu creatura. Din Banat se mai spune că pornește totul. Unii spun că e legendă, alții nu. Însă, noi în inima noastră, știm că suntem fruncea, căci suntem oameni tare făloși.