Ziggy află de existența beciurilor, sub Centrul Vechi din Botoșani

Mergând spre centrul orașului pasul îmi era domol. Piatra cubică de sub tălpi îmi ajuta mersul să fie relaxat.
Un negustor energic mă invită să gust un caş bun şi îmi zice că atât mai are. N-aş fi gustat dacă lângă caş nu erau ridichi, roşii şi ceapă verde. Îmi găsesc timp ca să schimb şi 2-3 cuvinte cu negustorii din piață şi parcă tot mai gustos era caşul vacii primului negustor. Şi din glumă în glumă mă împrietenesc cu negustorii de prin piață.

Cum să nu te împrietenești când piața este plină cu de-ale gurii: roşii, castraveți, ardei, varză, conopidă, caş, ardei, urdă, ridiche, ceapă verde, miere de albine, fasole sau semințe?
Ce limpede mai era și vinul cu care negustorul m-a servit: ”De unde ai matale vin aşa gustos? Din județul Botoșani?“ Se uită atent la mine ca să-şi dea seama dacă întrebarea e din vânt prinsă şi-mi răspunde calm: ”Vinul este gustos fiindcă este omenos.”
”E omenos când îl faci sau când îl bei?” întreb viclean. Negustorul îmi răspunde zâmbind: ”Doar dacă-ți cumperi o planetă ai să faci tu vinul. Până atunci doar îngrijim ce primim de-a gata şi nimic nu s-ar face fără a mea femeie.”
Şi atunci o strânge la piept pe frumoasa negustoare care-i zice că-i soție.
”Tinere, hai cu mine să-ți arăt un loc care-i stăpân pe stomacul botoșănenilor.“

Şi mă coboară chiar sub piață. Nici nu m-am gândit să fie beciuri sub piața asta plină. Era cam rece şi cred că de asta îi zice cameră frigorifică. Era plină cu de toate: butoaie cu vin, borcane cu murături, legume, fructe proaspete, lădițe acoperite cu ceva de pânză.
”Am dat drumul şi la vreo 3 motani ca să nu se certe şoarecii de la mâncare. Îngrijim şi noi cum putem mai bine ceea ce primim de sus“ îmi zice când revenim în piață.

De atunci tot călătoresc, iar când îmi este foame îmi amintesc de caşul, ridichea şi ceapa verde de deasupra beciurilor din Botoșani.