După ani și ani, bucuria de a scrie a rămas aceeași

După ani și ani, bucuria de a scrie a rămas aceeași
”Bunica mea a fost moașa satului. Când aveam 6 ani am avut un accident groaznic. Ea a fost cea care mi-a salvat viața. A venit însă o altă durere… tata a murit la doar 44 de ani, mama la 53 și apoi o soră de-a mea, pe la 51 de cancer… Dacă ar fi după mine, multe sute de ani ar trebui să trăiască un om.(…) Mi-am făcut școala vieții începând de la 7 ani până acum, la 84. În tot timpul ăsta eu am învățat. Dacă în urmă cu 20 de ani nu scriam atât cât am scris, nu studiam, nu aveam rezultate, nu știa nimeni nimic de mine. Dacă nu crezi în nimic, nu poți avea nimic niciodată.
În oamenii vârstei a treia,
văd puterea, văd scânteia
fulgerând ca din amnare
luminând căi și popoare.”

[mashshare]

ZiggY

Bunicuța Melania din Sătmar

Trăia odată, într-o pădure micuță și verde ca smaraldul, un binefăcător al oamenilor printr-o metodă complet necunoscută de altcineva. De foarte multe ori, oamenii veneau la el pentru a-și afla leac la bolile lor. Pe când era tânăr, se spune că aflase un mare secret al unei poțiuni magice care vindecă oamenii într-un mod miraculos. Renumele lui ajunsese la urechile multor trecători prin zonă,care veneau la el, curioși de continutul acelei potiuni și să se încredințeze că era adevărat. Grădina lui nu era aranjată mai deloc,tocmai pentru ca zicea el,toate plantele ce creșteau in curtea sa erau sfinte si vindecatoare.
Oamenii erau foarte mirati si se tot gîndeau ce punea vraciul la cale.De fapt tărâmul acela in care locuia el era unul bogat in resurse naturale si plante medicinale cunoscute inca de pe vremea dacilor. Adeseori le spunea oamenilor:
– Oamenii cunoșteau întrebuințarea acestor plante de mii de ani si se vindecau prin intermediul lor. Dar oamenii au uitat aceste lucruri, însă ele au rămas pe pământ tot spre folosul nostru. La un moment dat mă apropii de curtea lui. Intru tiptil pe poartă, ma uit după cărare ca nu cumva să calc iarba aceea frumoasă de primăvară și nici florile crescute prin ea. Mă îndrept spre masuta mica din curte, așezată special pentru invitați și rămân în fata ei. Grădini mari, pline de flori se uitau la mine curioase si copaci înalti strajuiau casuta din mijloc. Nu știam ce să fac. Să intru,să nu intru? Mmm. Stau putin pe gânduri și cum stăteam numai ce văd pe masuta din fată doua paharele mici de cristal si o sticluță cu un lichid de culoare închisă. Nu puteam să-mi dau seama ce era pentru că nu mai văzusem așa ceva până atunci. Dar oare pentru cine or fi pregătite?
– Ia și servește tinere!se aude un glas slab din casă. Te așteptam de mult timp. Nu îndrăznesc din prima și aud glasul din nou.
– Curaj tinere Ziggy! Servește! Este o băutură miraculoasă și o să ti spun și de ce,zise vocea care părea că se apropie. Este un lichid care mie mi-a salvat viata. Nu numai pe a mea dar mai mult și pe a altora. Este compus din peste 40 de plante și 100 de ingrediente și făcut cu mare atentie.
– Ai încredere Ziggy! Nu te poti juca cu viata oamenilor. Întind mâna sa pun acel lichid în pahar când aud din nou:
– La două elemente trebuie să fie omul atent în viața: sănătatea și familia. Acestea dar și apa vie,hrana sănătoasă și verde, mișcarea și multe altele îti dau viată lungă Ziggy! Fără să mai stau pe gânduri torn în pahar și gust. Era un lichid puternic parfumat, intepator chiar ce-mi pătrundea mai întâi în nas. Sorbii câte o gurita pana ce il dădusem gata. Simțeam cum un val de energie îmi furnică pielea pe loc.
– Natura ne oferă viată lungă Ziggy, numai că noi de a lungul veacurilor am stricat-o și n-am respectat-o. Dar prin studiu și dăruire putem să ne regăsim ca oameni. Lumea îmi spune că sunt rapsod popular. Și poate așa o fi. Dar mai inainte de toate sunt om. Iar viata mea a fost foarte bogată. Niciodată n-am ezitat să ofer și altora întelepciunea pe care am acu- mulat-o în atâtia ani de viata. Iar acum îti ofer și tie tinere călător acest elixir al vietii și fie ca prin tine lumea să afle de el și să trăiască sănătos.

Echipa Zig Zag prin România