Omul orchestră – meșterul fără egal

A fost odată ca niciodată, pe marea vale a Mureșului o cetate cum nu s-a mai văzut. Multă lume venea la această cetate și căuta de lucru. Toată lumea voia să rămână aici și să își ducă traiul între zidurile acesteia. Stăpânii cetății însă, nu permiteau oricui să locuiască aici. Pentru că nu doreau să aglomereze foarte mult cetatea, alegeau dintre doritori doar pe cei mai buni.

Într-una din zile, unul din meșterii care locuiau la cetate a căzut grav bolnav și în câteva zile s-a curățat. Mare tristețe a fost printre apropiați dar și printre stăpânii cetății. Acesta era unul dintre cei mai buni meșteri pe care îi avea cetatea. Se pricepea la mai multe lucruri și avea o experiență vastă viața cetății. Din păcate anii și-au spus cuvântul și a părăsit lumea celor vii. Atunci au fost chemați solii cetății și li s-a ordonat:
– Să cutreierați întreaga noastră țară și să îl găsiți pe cel mai bun meșter. Îl aduceți la mine și dacă nu trece toate testele pe care i le voi da, voi veți suferi!
Speriați, solii au plecat care încotro în căutarea celor mai buni meșteri din țară. Au întâlnit mulți meșteri pricepuți în drumul lor dar se temeau de testele conducătorului cetății așa că mergeau mereu mai departe în căutarea unuia mai bun. Într-o zi însorită și călduroasă, mergând pe drumul meu, m-am întâlnit chiar cu unul din acei soli.
– De ce ești așa îngrijorat, om bun? întreb eu curios.
– Vin de la cetatea cea mare și caut cel mai bun meșter din țară. Am găsit mulți meșteri buni până acum dar cum pot ști care e cel mai bun?
– Bună întrebare. Hai să gândim împreună. Ziggy e numele meu.
– Bine Ziggy! Eu sunt Aron.
– Ce zici dacă mergem prin sate și întrebăm bătrânii. Ei trebuie să cunoască cel mai bine oamenii. Și au și experiența anilor, de-a lungul vârstei sigur au cunoscut mulți meșteri și ne pot da o părere.
Am mers noi ce am mers prin tot felul de sate și am discutat cu cei mai bătrâni oameni pe care i-am găsit. Mulți dintre ei ne-au direcționat spre un sat de la poalele unei păduri bătrâne. Spuneau că aici vom găsi un om bun la toate. Am ajuns în acel sat și am întrebat sătenii unde am putea găsi acel om bun la toate. Am fost trimiși la o casă de la marginea satului, unde l-am găsit lucrând. I-am explicat cum stă treaba și ne-a răspuns:
– Oameni buni, eu sunt un om normal, mă pricep câte puțin la tot ce se poate face pe lângă casă. Dacă voi ziceți că la cetate e nevoie de mine, merg numaidecât.
Ajunși la cetate, acesta a fost supus mai multor teste și a fost pus să facă mai multe lucruri specifice diverselor meșteșuguri de care era nevoie. Acesta a trecut cu brio de toate testele și-a terminat chiar mai devreme decât s-ar fi așteptat ceilalți. Fiind prezent acolo l-am întrebat:
– Care e secretul, cum de cunoașteți atât de multe meserii?
– Cum să îți spun tinere, de-a lungul vieții mi-am dat interesul. Când am avut nevoie de ceva, am căutat să învăț cum se face acel lucru și nu m-am lăsat până nu am reușit.

Imediat a fost chemat la cei care conduceau cetatea. Aceștia erau foarte încântați de acest meșter și i-au propus să rămână în cetate, dându-i o casă mare și frumoasă chiar în centrul cetății. Cu ajutorul lui, cetatea a început să prospere văzând cu ochii. Lucrurile mergeau ca pe roate și toată lumea a trăit fericită până la adânci bătrâneți.

Odată plecat de la cetate, m-am oprit la un han, unde am auzit povestea unui grup de tineri care duc tradițiile strămoșești mai departe. Mi s-apărut interesant și am hotărât să pornesc în căutarea lor. Căutam să cunosc acele tradiții vechi și să le aflu secretele.