Întâlnire cu blănosul – ce mi-a spun un popândău!

Într-o zi frumoasă de început de vară, am decis să ies în natură și să mă plimb pe malurile Mureșului. Razele soarelui se avântau și străpungeau cu putere valurile line ale râului. De o parte și de alta a acestuia, copaci seculari păstrau mult dorita umbră răcoroasă. Am ales să merg printre copaci și în scurt timp m-am afundat în adâncul pădurii. În aceste desișuri, sub protecția coroanelor înalte ale copacilor am descoperit o lume nouă. O lume neexplorată încă de picior omenesc. O lume în care natura se desfășoară în adevărata ei splendoare. Multe vietăți trebuie să își ducă traiul aici.

Tot mergând așa printre copaci, tufișuri și tot felul de ierburi înalte, am ajuns la ieșirea din pădure. În fața mea se întindea o pajiște superbă. Soarele parcă era mai blând aici și razele soarelui mângâiau vârfurile fragede ale ierbii. Admiram priveliștea când simt că cineva mă trage de picior.
– Ziggy, Ziggy, hai cu mine! Hai repede!
– Ce? Unde?
– Nu e timp. Hai repede!
Era un animăluț blănos și foarte grăbit care m-a dus lângă un copac mare. La rădăcina acestuia era o gaură în pământ în care s-a și băgat. A scos doar căpușorul și a început să îmi spună:
– Aici putem sta de vorbă Ziggy, te așteptam!
– Pe mine? Nici nu știu cine ești!
– Sunt Richi popândăul. Toată lunca Mureșului știe că ești aici. Eu am ales să vorbesc cu tine, să îți transmit mesajul nostru.
– Mă bucur să te cunosc Richi, nu mă așteptam să întâlnesc un popândău vorbitor.
– Ești amuzant Ziggy, credeam că ai aflat deja că toate animalele știau să vorbească. De când oamenii au început să ignore lanțul trofic, puțini dintre noi au mai păstrat graiul omenesc.
– Sunt curios, Richi, care este mesajul vostru, a celor din luncă?
– Ziggy, vedem că tu poți înțelege legătura dintre fiecare vietate. Pentru că treci prin atât de multe locuri și stai de vorbă cu atât de mulți locuitori ai acestor meleaguri vrem să transmiți ceva mai departe. Vrem să transmiți celorlalți cât de important e să respectăm cele lăsate de la zei. Mulți nu mai țin cont de lanțul trofic, în special oamenii. Dacă nu se rectifică într-un fel sau altul această greșeală, vor apărea multe suferințe în viitor. E mai bine să prevenim decât să suferim.
– Ai dreptate Richi, înțeleg ce spui!
– Uite un vultur, trebuie să fug! Ai grijă de tine Ziggy!
Cu acestea spuse a și dispărut în adâncul pământului. Am așteptat câteva minute să plece vulturul dar fără succes. Acesta survola zona. Pesemne că și el respectă lanțul trofic și își caută hrana așa cum a fost lăsat de la zei, în modul său natural.

Văzând că nu sunt șanse ca noul meu prieten să mai iasă la suprafață și să rămână în viață, am plecat să îmi continui plimbarea. Foarte interesant mesajul transmis de Richi. Trebuie să găsesc o metodă cât mai eficientă să îi fac și pe ceilalți să înțeleagă această idee. Am tras la un han pentru a petrece noaptea, fiind hotărât să îmi continui drumeția pe malurile Mureșului.