Secretul meșterului iscusit

Cu mult timp în urmă, Țara Zarandului era împânzită de meșteri pricepuți din fiecare domeniu. Fiecare zonă era bine cunoscută pentru un anume meșteșug și fiecare boier se mândrea cu un anume meșteșug la care se pricepeau oamenii care lucrau în zona pe care o deținea. Cele mai bune și mai frumoase creații ale acestora erau duse la curtea împărătească și toți care treceau pe aici se minunat de câte lucruri frumoase și bine lucrate se găsesc aici.

În ziua de astăzi nu se mai găsesc atât de mulți meșteri ca pe vremuri. La auzul unor povești de la un han, am pornit spre un sătuc în care încă se mai păstrează un meșteșug vechi. Tăgădău este satul în care am ajuns. Oamenii de aici se mândreau pe vremuri cu meșteșugul lemnului. Nimeni nu lucra mai bine decât ei și toți din această țară care aveau nevoie de ceva din lemn veneau aici. Din nenumărații meșteșugari, unul singur mai duce tradiția mai departe și eu am ajuns chiar la poarta acestuia.

– Ziua bună, călătorule! Poftește la mine în casă.

– Bună ziua! Mulțumesc! Ziggy e numele meu. Ne-am așezat la masă și am fost servit cu un ceai. Sorbind cu poftă din gustoasă băutură am ascultat povestea meșteșugarilor din acest loc.

– Aproape toți din sat lucrau în lemn și dădeau secretul din generație în generație. Astăzi eu am mai rămas.

– Ce s-a întâmplat de nu mai e așa?

– Nimeni nu știe. De la o vreme, mulți nu au mai vrut să lucreze și au lăsat sculele deoparte. Tatăl meu nu a vrut să facă ca ceilalți. M-a pus la treabă și am lucrat împreună mult timp. Așa am învățat multe și duc secretul mai departe. Am de gând să țin în viață acest meșteșug și renumele lui în această zonă. Hai în atelier să îți arăt cum se lucrează.

Am mers cu el și am văzut cu câtă atenție și disciplină lucrează. Atunci mi-a spus și secretul lui.

– Când cineva lucrează pentru curtea domnească sau pentru cineva important este foarte atent la detalii și lucrează în așa fel încât să îi placă lui. Aici se lucra așa pentru oricine, indiferent că e pentru un țăran sau pentru un boier. Astăzi eu păstrez aceleași principii. Până nu îmi place mine nu e gata lucrarea.

M-am simțit bine în casa meșterului. Am aflat mult râvnitul secret și mi-am dat seama că nu este ceva de pe altă lume. Este un principiu simplu care e respectat cu atenție. Dacă toată lumea ar lucra pe placul propriei persoane totul în jur ar fi mult mai frumos. M-am bucurat să văd că este un bun dascăl și dă mai departe secretele pe care le-a moștenit din familie.