Arta, teatrul și scrisul pleacă din centru

Discuția cu taragotistul de la Rapsozii Zarandului și muzica sa mi-au îndreptat mai mult atenția spre interior. Aici am descoperit emoții pe care nu le mai simțisem înainte. Parcă aveam o încredere mai mare în lumea nevăzută, în mesajul nescris al intuiției care te ghidează oriunde ai merge. E intuiția care m-a adus până acum în călătoria mea, în preajma oamenilor potriviți pentru ca înțelepciunea strămoșilor să meargă mai departe.

Dacă tot vorbim despre oameni potriviți, artistul pe care l-am cunoscut în următoarea zi este unul dintre aceia pe care ai senzația că îi cunoști de o viață.
Ploaia se revărsa din abundență peste centrul Aradului, când l-am întâlnit, la TeatrulIoan Slavici. Bărbatul de statură medie avea părul alb și mustața ninsă de ani dar atent îngrijită. Hainele îi erau bine asortate cromatic, maro și albastru fiind culorile alese. Dincolo de aceasta primă impresie, emana echilibru și sentimentul că privești un lac liniștit căruia nu-i știi adâncimea.
– Ziggy, îmi spuse el după ce nu găseam un han potrivit pentru o discuție, hai să mergem într-un loc mai interesant!
Hanul ales în cele din urmă era amplasat chiar în incinta Teatrului: un loc boem, special creat pentru artiști, scriitori sau actori. Picturi, mese din lemn vechi lăcuit, abajururi colorate pentru lămpi…era o atmosferă specială.
Deși îi cunoșteam operele și realizările dinainte, ceva m-a îndemnat să ocolesc oficialitățile.
Povestea călătoriei mele a deschis conversația cu un subiect mai delicat: unicitatea fiecărui om.
– Ce te definește? Care e aura ta specifică? Spuse artistul. Acestea sunt întrebări la care merită să reflectăm atât ca indivizi cât și ca popor.
– Cum știi că răspunzi corect la aceste întrebări?
Bărbatul zâmbi.
– În interiorul tău Ziggy, se află toate răspunsurile de care ai nevoie!
Povestea vieții sale îmi arata că tot ce făcea pleca dintr-o înțelepciune simplă, principii nealterate de dogme sau condiții.
Oameni de seamă precum Blaga sau Brâncuși îi schimbaseră cursul existenței. L-au încurajat să gândească pentru sine, ca un individ unic dar conectat la tot ce se întâmplă.
– Tinere călător, experiențele m-au învățat un lucru prețios!
Eram numai ochi și urechi.
– Când îți păstrezi verticalitatea și unicitatea sau mai bine zis, acționezi din centrul ființei tale, prezența ta capătă greutate. În acest caz, scurtăturile se elimină. Procesul pe care-l traversezi va dura atât cât trebuie să dureze.
Ține minte Ziggy! spuse el cu blândețe. Dintr-o astfel de stare, tot ce faci e valoros. Arta, scrisul, scenografia, predatul, activitățile mele zilnice, au dobândit un cu totul alt sens.
Când schimbi însă punctul din care acționezi, de la exterior la interior, ce faci e șters, lipsit de substanță și teama se strecoară…Teama de a pierde, teama de moarte și alte temeri inutile.

Am uitat de toate discutând cu el. Principiile după care își ghida viața m-au inspirat să mă observ mai atent. Într-adevăr, când am privit mai atent picturile sale și celelalte lucrări de artă plastică izvorau din inimă. Motivul divinității era recurent în operele sale.

În momentul despărțirii, ploaia se oprise. Fusese o discuție care ne animase pe amândoi. Era într-un fel greu să mai pleci…
Artistul s-a pierdut în mulțimea din centrul Aradului, pe bicicleta sa. Chiar și după prima vârstă, rămâne un suflet tânăr și plin de viață!