Măiestria vânzării la bazarul din Lipova

Ajuns din nou pe malul Mureșului, am văzut o adunătură mare de oameni în jurul unei clădiri ciudate. M-am apropiat curios și am constatat că e un fel de târg. Era o clădire lungă, cu un culoar larg unde erau întinse tot felul de mărfuri. Comercianții strigau în gura mare și chemau trecătorii să cumpere câte ceva de la ei. M-am amestecat în mulțime și am început să mă plimb printre tarabe.

Tot mergând așa printre tot felul de mărfuri, care mai de care mai diferite, aduse de la mare distanță, mi-am dat seama de ceva. Erau aici oameni veniți de pe meleaguri îndepărtate. Uitându-mă mai atent la fiecare comerciant am observat diferențele dintre ei. Sunt de nații diferite dar aici se înțeleg și își face fiecare treaba.

La o tarabă mai retrasă văd un moșuleț care vindea straițe. Mă apropii să le văd mai bine.
– Ziua bună, tinere! Hai să-ți dau o straiță sau niște mere!
– Mulțumesc, am straiță și nu mi-e foame!
– Mă bucur că ai. Hai și te uită la straița asta, e făcută de nevastă-mea. Lucrează foarte atent și ți-o dau la un preț bun!
– Arată foarte bine, dar eu o am pe a mea!
– Frumoasă și a ta, dar pare cam veche. Uite, am pentru tine o ofertă de nerefuzat. La straița asta primești un kilogram de mere gratuit.
– Chiar îmi plac merele și poate ar fi timpul să-mi schimb straița.
– Bună alegere tinere!

Am luat straița nouă și merele și m-am retras undeva unde să pot spăla fructele. Am mâncat unul și mă uitam de la distanță cum își vinde fiecare marfa. Oamenii de aici chiar se pricep la ce fac. Comerțul e un fel de artă pentru ei. Cu gândurile astea mă îndreptam hotărât spre ieșirea din oraș. Voiam să urmez, mai departe, cursul râului.