Împletitul nuielelor: un meșteșug care se face cu cap în Ineu

Frumusețea Țării Zarandului vine din natura generoasă care se revarsă pe meleagurile sale. Ar fi o frumusețe incompletă totuși fără meșteșugarii care le împodobesc prin creațiile lor.

Eram la hanul Moara cu Noroc când am auzit că în zona Ineului trăiește o familie de împletitori de nuiele.
– Sunt puținii din zonă care își duc traiul din activitatea asta, îmi spune într-o seară un drumeț care poposise la han. Trebuie să mergi să-l cunoști Ziggy! Împletiturile sale sunt extraordinare!

Am părăsit străzile orașului pentru drumul ce șerpuia către Dealul Viilor, revenit la viață. Vița de vie stătea disciplinată în formație, pregătită să susțină greutatea strugurilor din toamnă.
Chiar la poalele dealului era casa împletitorului de nuiele, singura locuită în toată perioada anului. Celelalte erau vizitate ocazional. Priveliștea caselor răsfirate sub dealul protector te cucerea!
– Mă inspiră mult zona și am liniște să creez ce-mi place, spuse Dinu, împletitorul de nuiele care trăia aici de ani buni alături de soția și copilul său.
Gospodăria sa era decorată cu împletituri care mai de care mai creative: coșuri și ghivece, mese, scaune confortabile și multe alte lucruri. Toate erau rodul imaginației sale! Am văzut atelierul, nuielile de răchită abia aduse sau gata pregătite pentru împletit. Dinu îmi explica cu răbdare întregul proces.
– Cum de ai reușit să păstrezi viu acest meșteșug? Oamenii nu preferă poate altceva pe măsură ce schimbarea vine ?
Ineuanul râse ușor.
– Ah, asta e ultima mea grijă Ziggy! Schimbările exterioare nu mă afectează atâta timp cât eu evoluez continuu. Îmi adaptez mereu creațiile. Nu fac nimic standard.
– De unde îți vin ideile ? continuu eu sec.
– De la târgurile de meșteșugari răspunse el pe același ton!
Între timp, soția sa, veselă și binevoitoare ne servi cu apă proaspătă. La umbra foișorului din curte apa venea ca o binecuvântare.
– Ziggy, continuă Dinu, târgul e o sursă de inspirație. Aici intru în vorbă cu oamenii, sunt atent la ce-mi cer și ce le place cel mai mult. După asta merg acasă și fac împletituri pe măsură! Folosesc lemn și alte materiale care mă ajută să inovez.
Mă conduse în spatele curții unde avea o mică sală de expoziție. Într-adevăr, omul era creativ: jucării pentru copii, lustre, suporturi pentru flori și multe alte obiecte lucrate cu măiestrie.
Dinu avea aerul omului care e muncitor și foarte sociabil. Poveștile sale despre târgurile trecute îmi demonstrau asta. Vorbea frumos despre alți meșteșugari și chiar le recomanda munca.

– Ziggy, îți mai spun un secret, spuse el cu un ton misterios. Dacă îi ajuți pe alți oameni să obțină ce vor și tu vei fi ajutat la rândul tău. Eu îi recomand cu drag pe ceilalți meșteșugari din Țara Zarandului pentru că așa târgurile vor fi mai puternice. Drumeții vor dori să se oprească, să asculte o poveste și apoi să cumpere. Și în plus, ce face fiecare meșteșugar merită să fie dat mai departe. E multă muncă și dăruire, îmi spuse el arătându-mi mâinile învățate cu munca.

– Să ne vedem cu bine la un târg pe meleagurile poporului de la care tu înveți Ziggy, îmi spune Dinu la final.
Împletitorul de nuiele m-a surprins plăcut. El duce mai departe un meșteșug vechi de sute de ani. Nu a fost uitat în negura timpului fiindcă a învățat să se adapteze. Oare asta să fie răspunsul la întrebarea: cum faci ca munca ta să conteze în timp?