Întâlnirea cu „monstrul” din Lacul Ghioroc

După drumețiile de neuitat prin Munții Zărandului și Codru Moma, Câmpia Aradului și-a deschis brațele către mine. Am zărit-o în toată splendoarea ei din vârful cetății Șiria! Un imens puzzle colorat se așternea până la linia orizontului. Primăvara fusese la mijloc! A pus stăpânire asupra Câmpiei Aradului, îmbrăcând-o după pofta inimii cu lanuri galbene de rapiță, de grâu verde închis și parcele maro, arate dar necultivate.
În acest puzzle era și o pată albastră învăluită în ceață. Aveam să aflu mai târziu că era Lacul Ghioroc!

Cu bicicleta am pedalat din Păuliș până în Ghioroc. Chiar și de aproape, lacul îți oferea o panoramă superbă, cu munții Zarandului în spate. Plajele cu umbreluțe erau goale acum. Pe malul stâng era un pește mare…din sticle de plastic.
Sătenii vorbeau multe despre lac.
– Ziggy, lacul e foarte bogat! Are mult pește: crap, caras, somn, plătică, îmi spuse un tinerel blond într-o seară pe când sorbeam un ceai la han.
– Ai uitat să-i mai spui ceva. Abundența lacului nu se oprește aici, îl completă bătrânul de lângă el. Avea o pălărie cu boruri largi și o barbă lungă.
– Pentru numele Celui de Sus bace Vasile! E doar o legendă.
– Ce legendă ? întreb eu.
– Despre monstrul din Ghioroc, continuă bătrânul. E un pește gigant, de peste 20 de metri. Se spune că noaptea iese la suprafață.
– Vorbești prostii bace Vasile. Am fost nopți la rând acolo și nu l-am văzut!
Bătrânul îmi făcu cu ochiul și se ridică să ne salute. Înainte de a pleca, mi-a făcut un semn cu mâna, în aer. Era un filon de apă.
N-o să uit acea sclipire vie din ochii lui! Era scânteia care m-a determinat să fac o noapte albă.
Se întunecase de tot. Luna plină avea o aură palidă în jur iar stelele dansau în jurul ei, în constelații. M-am așezat lângă lac, ghidat de astrul ceresc și de luminile satelor.
– Ce frumos e cadrul, dar oare voi vedea eu monstrul din Ghioroc ? mă gândeam eu în tăcere.
– Ce tot spui Ziggy, veni alt gând, bineînțeles că este. Amintește-ți sclipirea din ochii bătrânului. Știa el ceva. Trebuie să mai insist puțin.
Am început să mă plimb pe plajă, desculț pe nisip, sperând că va apărea.
– Poate e ceva la mijloc. Dacă nu toți îl văd, înseamnă că trebuie să fie ceva care cheamă monstrul la suprafață…Dar ce? Bătrânul nu mi-a spus nimic.
Pentru un moment am ascultat mai atent sunetele nopții.
– Stai așa, dacă e o ghicitoare, un cod ?
Cu o bucată de lemn, am început să desenez un pește pe nisip, la lumina lunii.
Deodată, apa strălucea mai tare.
– Stai, strig eu entuziasmat! Funcționează metoda, dar mai e ceva…Dar ce ?
M-a străfulgerat apoi semnul făcut de bătrân. Așa că, lângă pește am desenat un filon de apă.
Vântul a început să bată iar valuri se formau.
Țopăiam de fericire! Dar peștele nu apăruse.
– Gândește-te la o soluție Ziggy. Toate răspunsurile sunt deja în jurul tău. Adu-ți aminte, ce a mai făcut bătrânul?
Nimic neobișnuit nu apărea din memorie.
– Stai așa domnule! Strălucirea din ochi…Parcă era un Soare. Asta e, Soarele dăruiește viața tuturor și trebuie să-i fim recunoscători.
Când am adăugat și al treilea simbol, un zgomot puternic s-a auzit. Apele s-au deschis și un somn imens a ieșit la suprafață. Era un monstru într-adevăr! Solzii mari și Totuși, avea ceva special. Era ca un protector al lacului Ghioroc.
– Bravo Ziggy! tună din voce peștele. Ai descifrat ghicitoarea! Eu sunt protectorul bogățiilor lacului.
– Mulțumesc! Trebuie să recunosc că bătrânul acela ciudat mi-a dat curaj să vin aici.
– Îl știu, ne întâlnim adesea! Și el este un protector al naturii, dar în formă umană.
– Simpatic om, continuu eu entuziasmat. Îmi aduc aminte ce a spus: Bogățiile lacului înseamnă mai mult decât peștii care îl locuiesc.
– Da, era o altă vorbă criptată. Acum îi vei afla sensul tocmai pentru că ai crezut că eu exist. Vezi tu Ziggy, abundența există peste tot în această lume. Este esențial însă să o vezi întâi în mintea ta, să o simți. Apoi să crezi că se poate manifesta. După aceea, abundența își va face apariția în lumea materială.
– Uau!
– E o lege a universului băiete! Oamenii privesc întâi în lumea materială și văd lipsuri. De aceea creează și mai multe cu mintea lor.
Eram uimit de cum se legau lucrurile.
– Hai să-ți arăt ce a văzut bătrânul, spuse peștele. Vino aici! Pune mâna pe coada mea!
L-am ascultat.
– Închide ochii! Acum!
Imediat ce am închis ochii, un torent de imagini apăreau: oameni care pescuiau, oameni la plajă, oameni care construiau hanuri prospere în zonă, copii care luau lecții de înot, bărci pe lac, cercetători care studiau viața subacvatică.
Monstrul din Ghioroc își retrase coada iar eu am revenit în lumea reală.
Uau, exclam și mai surprins.
– Da Ziggy, aceste lucruri se materializează deja. Asta pentru că există credința în legea abundenței.
Luna își pierdea din intensitate. Se crăpa de ziua.
– Trebuie să mă retrag acum Ziggy! Eu pot să apar doar noaptea!
– Îți mulțumesc mult pentru aceste învățăminte protectorule!
– Mergi liniștit mai departe flăcăule! Multe lucruri îți vor fi dezvăluite mai departe. Să le primești cu luare aminte!

Apa redevenise liniștită. Corpul meu își cerea dreptul la somn. Știam că trebuie să ajung la monumentul eroilor din Păuliș în acea zi dar trebuia să mă odihnesc la han.
Îți mulțumesc bătrâne pentru că m-ai ghidat, îmi spun în drum spre odaia mea…