Ce se întâmplă în tabăra preotului?

Odată ajuns aici, in Covasint, observ ca traseul m-a îndreaptă spre o tabără. Îmi aduce aminte de când eram copil, pe când plecam cu alți copii in excursie . Nerăbdător mă îndrept spre ea. Nu era una obișnuită. Era o minunăție de pajiște unde concertele își găsesc locul. Locul unde români de peste hotare își păstrează tradițiile prin dans, port popular, si folclor si se adună pentru a sărbători.

Pe punctul de plecare am aflat că foarte aproape locuia omul de bază al satului de care toată lumea vorbește. Pe buna dreptate parcă îl cunoșteam deja. O mână caldă si un calm părintesc m-au întâmpinat.
– Ești bine venit , tinere ! Ce te aduce la noi ?
– Părinte, am trecut pe la tabăra din deal si vreau să știu povestea ei.
– Ia un loc, servești un ceai?
– Da. Am multe întrebări! Aveți încredere în tinerii de astăzi?
– Da. Bogăția fiecărui popor stă în educarea copiilor de a duce mai departe valorile noastre.

Alegem pe cel mai mic din grupul copiilor din ansamblul satului si îl punem sa aleagă unde să mergem in tabără. Acolo unde arată cu degetul ne stabilim destinația. Ii strângem pe toți cu o săptămână înainte și le dau câte o carte sa citească. Asta e o minimă condiție ca ei să beneficieze de această excursie.

Mi-am dat seama că sunt pe drumul cel bun. Ne-am întins mult la vorbă dar nu tot timpul vorba multă și sărăcia omului. Am înțeles de fapt ca cititul și călătoriile ne educă mai repede . Așa reușim să ne cunoaștem țara cu locurile și oamenii care le sfințesc. Și mai ales când poți să recunoști zona după portul oamenilor pe care-l poartă . Așa m-am și gândit că mi-ar prinde bine un astfel de port, dacă tot trec prin zonă și am fost îndrumat spre vale la o doamnă care face astfel de port.

De la un muzeu, drumul mi-a fost croit spre o tabără de păstrare a tradițiilor românești. De aici s-au deschis porțile casei părintești unde găsești mereu căldură și o vorbă bună. Nimic nu e întâmplător!