Un trecut de neîntrecut: Mănăstirea Bezin, cufărul vechi cu comori de pe Lunca Mureșului

Parcul Natural Lunca Mureșului este un spațiu împânzit cu lucruri de vizitat, de văzut și de aflat. Marele avantaj este că există trasee organizate de mers pe jos sau cu bicicleta care te îndrumă către totala lume fascinantă a acestei oaze naturale. Iar un astfel de loc îl reprezintă și zona inundată de la Bezdin. Aici, pe lângă peisajul sălbatic, ai ocazia să vizitezi atât frumoșii nuferi întinși la plajă pe suprafața bălților, cât și mănăstirea ortodoxă sârbească Bezdin, denumită astfel după pârâul Bezdin, cel căruia i se datorează această zonă mlăștinoasă, acoperită de stufăriș și multă vegetație.

Pe vremuri, vorbind despre anul 1539 când a fost ridicată, Mănăstirea Bezdin era înconjurată de pădure. Iovan Iaksici din Nadlac, alături de un număr de credincioși și călugări, au ridicat lăcașul de cult în aglomerația de verde tocmai pentru a fi cât mai ferită de pericol, cât mai izolată de lume. Pe vremea aceea, mănăstirea juca un rol de apărare, de găzduire și ocrotire a celor în mare nevoie. Pe lângă aceasta, reprezenta și un spațiu dedicat învățăturii. Deloc întâmplător că în mănăstirea s-a descoperit o bogată și frumoasă colecție de cărți.

În plus, un alt aspect interesant, este faptul că mănăstirea, a fost atacată și incediată sub activitățile ocupației otomane din Banat. Aceasta nu au descurajat călugării ce serveau atunci (altfel nu mai era acum în picioare), ci i-au mobilizat pentru a ridica una nouă de cărămindă, în stil bizantin, finalizată în 1690.
În istoria acestei atracții de suflet, mai regăsim truda pictorilor arădenii Ștefan Tenețchi (1753), Jacob Orfelin (1802) și sârbul Ștefan Alexici (1912-1922). Notez această informație pentru a sublinia vechimea clădirii, marea ei călătorie prin timp și nevoia de renovare a pereților deveniți șterși de nisipul scurs în clepsidra vremurilor.

La 10 octombrie 1922, un chip nou își face loc printre pereții mănăstirii. Este deseori menționat suflul credinței și al spiritualității maicii Anghelina, care a fost până în anul 2000 singura prezență activă a mănăstirii. Ea a primit trecătorii cu mare drag în incinta lăcașului de cult, povestind despre acesta și insuflând sentimente de liniște și pace în inimile vizitatorilor. În octombrie 2014, Maica Anghelina și-a luat locul de drept în Ceruri, rămânând una dintre figurile importante, active ale Mănăstirii Bezdin.
Cu hramul Adormirea Maicii Domnului, mănăstirea păstrează icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă de pe Muntele Athos, lucru care-mi amintește de Mănăstirea Hodoș-Bodrog, unde taurul a dezgrobat icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria și pruncul. Este foarte posibil ca aceste aspecte să aibă o legătură misterioasă cu spiritul Maicii Domnului.

Dacă ai șansa să ajungi la Mănăstirea Bezdin, te încurajez să o faci pentru că în jurul ei dăinuie un aer al veșniciei și al liniștei pitorești.

[mashshare]

ZiggY

Bunicuța Melania din Sătmar

Sătmarul este un oraş exotic fiindcă găsesc etnii române, maghiare şi şvăbești care convețuiesc liniștit împreună.Drumul călătorului este pavat de spontaneitate.De pe meleagurile Bucovinei primesc de veste o poveste.- Ziggy, în acest mediu multicultural ai să găsești pe bunicuța Melania din Sătmar. Dacă ai să apleci urechea la viața pe care a trăit-o vei extrage multe învățături. De găsit, o vei găsi printre artiști şi copii.Îi mulțumesc bucovineanului şi merg în căutarea bunicuței.Ajung la Teatrul de Nord din Sătmar şi întreb curios de bunicuța Melania.- Am să-i dau de veste că ai ajuns, îmi răspunde doamna care înțelegea din priviri scopul vizitei mele.Uşa se deschide. Paltonul maro şi lung până în pământ, ochelarii şi părul blond păstrează și mai mult misterul celei numită bunicuța Melania din Sătmar.Cu un aer actoricesc își face intrarea.- Sărutmâna bunicuță Melania- Te salut tinere Ziggy.Se așează elegant pe scaun după ce paltonul, geanta şi ochelarii sunt înlăturate și fac loc chipului cald. Privirea este plină de ambiție și tonul vocii este unul energic și dinamic. Bunicuța Melania debordează de entuziasm, are un aer de justițiar combinat cu sensibilitatea feminină.-Actoria am început-o târziu.A făcut o pauză iar în acest scurt moment, timpul a curs destul de repede și lecția perseverenței s-a aşezat la locul ei.-Îmi place şi nu m-am lăsat.Mă întrebam dacă ar mai trebui ceva în plus pentru a-ți da seama de pasiunea unui om? Numai din tonul plin de ambiție simțeai că ar fi făcut orice ca să-şi urmeze pasiunea. Mi-a spus că timpurile au fost diferite dar nu s-a lăsat. Timpurile se schimbă dar ambiția rămâne la fel.-Am avut un moment de împlinire artistică când mi-am dat seama că mi-a trebuit o oră ca să-mi ies din rol. Nu puteam mânca, bea şi aşteptam să mă eliberez din rolul jucat.Am cugetat puțin la ceea ce mi-a zis şi cred că am nevoie de mai multe detalii ca să pot aprofunda. Totuşi, mi-am băut ceaiul aburind din cană şi am ascultat în continuare.-Uneori esti dat pe uşă afară şi dacă vrei intri pe geam.Am continuat să sorb cuvinte unul după altul. În tot acest timp bunicuța Melania n-a scăzut entuziasmul şi energia.Timpul a zburat şi cred că a rămas şi el fascinat de ambiția bunicuței.Acum pot pleca la drum fiindcă duc în spinare un gând bun și o lecție zdravănă de la bunicuța Melania din Sătmar. Poveștile bunicuței mi-au crescut adrenalina de parcă am fost la curse de mașini.

Echipa Zig Zag prin România