Mândria Agrișului Mare

În vremuri de mult apuse, de care nu își mai amintesc nici măcar bătrânii satelor, locuitorii unor cetăți fortificate conduceau meleagurile poporului nostru. Erau cetăți cu ziduri groase care adăposteau familii nobile și ofereau încredere și siguranță supușilor. Pe moșia acestor familii se întindeau sate de țărani care lucrau pământurile sau lucrau la curtea cetății.

O astfel de cetate a existat și în Agrișu Mare, pe vârful unui deal. Mulți oameni din vremea aceea cunoșteau puterea și prosperitatea acesteia. Domeniul peste care domnea familia de aici se întindea peste 18 sate, marea majoritate de români. Sătenii erau mulțumiți de conducătorii lor și lucrau pământul cu spor. O parte din recoltă o foloseau pentru propria familie iar ce rămânea trebuiau să dea celor din cetate.

În ziua de astăzi, din măreața cetate nu a mai rămas decât urmele fostului zid de apărare. Un șanț imens care arată forma cetății și câteva pietre care probabil au făcut parte din construcție. Ascuns printre copaci și tufișuri, într-o parte a șanțului se găsește o mică bucată din vechiul zid. Puțini din cei care trec pe aici știu cu adevărat despre măreția fostei cetăți.

[mashshare]

ZiggY

Vocea nemuritoare a cetății antice

Cercetând în lung și-n lat Țara Zărandului, am auzit multe povești despre marile cetăți din zonă. Stând pe la hanuri și vorbind cu tot felul de călători și negustori am aflat despre existența fostei cetăți de la Agrișu Mare. Imediat ce am aflat despre ea, am și decis să merg să văd ce a mai rămas din vechea cetate.

Era o zi însorită și am pornit ușor la drum. Soarele era sus și strălucea cu putere când am ajuns în apropierea cetății. Mai aveam de urcat un deal și eram în cetate. Urc eu ce urc până la un moment dat când îmi dau seama că nu mai este nimic din vechea cetate. Decid să merg totuși pe locul unde a fost. Nu a durat mult și am ajuns chiar în centrul fostei cetăți. M-am întins pe iarbă și de la căldura soarelui am ațipit.
– Ziggy, trezește-te! aud o voce în surdină.
Ridic capul, mă uit în jur, dar nimic. Probabil mi s-a părut. Mă întorc pe burtă și ațipesc la loc.
– Ziggy, de ce nu te trezești? spune aceeași voce.
De data asta era parcă mai puternică și mai clară așa că sar în picioare, mă uit în jur și strig:
– Cine e acolo?
– Sunt spiritul cetății, te aștept de multă vreme!
– Cum adică spiritul cetății, nu înțeleg.
– Pe vremea când cetatea a fost construită, s-au adus mulți bătrâni înțelepți care s-au rugat zeilor să dea o personalitate acestei cetăți. Așa am apărut eu. Am crescut și m-am dezvoltat odată cu cetatea. Din păcate aceasta nu mai este astăzi dar eu am rămas. Și vor rămâne aici până la sfârșitul timpului. Astăzi eu reprezint cetatea Agrișu Mare.
– Interesant, mărite spirit. Vorbești cu toți cei care vin aici?
– Nu Ziggy, doar cu cei care vin cu intenții bune și care vor să afle cu adevărat ce mai este din vechea cetate. Mulți vin doar la plimbare sau cu alte treburi. Au fost și mulți care căutau comori și lucruri de valoare dar nu au găsit nimic.
– Să înțeleg că nu prea mai vin oameni care să caute adevăratele rămășițe ale cetății Agrișu Mare.
– Poți spune și așa.

Am mai schimbat câteva replici după care am alunecat pe o pantă și am căzut. Ajuns pe iarbă mă simțeam ca trezit din somn. Oare am dormit tot timpul și am visat sau chiar am stat de vorbă cu spiritul cetății? Indiferent cum ar fi, e păcat că nu prea mai vin oameni la vechea cetate. Istoria ei prosperă ar merita puțin mai multă atenție, ar putea chiar fi amenajată pentru vizitatori.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)