Monumentul Eroilor de la Păuliș: Un omagiu adus pe aripile victoriei și curajului

Sunt momente în viața unui popor când însăși identitatea, coloana sa vertebrală este pusă în pericol. E un fel de menghină care îl strânge, amenințându-l cu distrugerea. Astfel de clipe creează posibilitatea ca unii oameni să-și arate curajul, nebunia sau poate…doar dragostea pentru semenii lor.

Așa s-a întâmplat cu eroii detașamentului Păuliș! În septembrie 1944, un grup de tineri subofițeri de la Radna sprijiniți de câteva unități de întărire mai experimentate au avut parte de bătălia vieții lor. Pentru mulți a fost ultima!
Erau atât de tineri!
De abia atinseseră vârsta majoratului sau erau cu unul sau doi ani mai mari. Aveau doar mitraliere și arme ușoare. Inamicii erau de 8 ori mai mulți! Înarmați cu păsări de metal zburătoare, bestii pe șenile și alte creaturi ucigașe, inamicii se îndreptau amenințător spre Defileul Mureșului.
Militarii comandați de generalul Alexandru Petrescu aveau o misiune imposibilă: să țină piept trupelor horthyste și armatelor Reich-ului care ocupaseră Aradul deja.

Împreună tinerii fără prea multă experiență în luptă au înfăptuit o minune! Cele 1808 de suflete care vibrau la unison au ținut piept inamicilor până la sosirea camarazilor și a trupelor secerii și ciocanului.
De curajul lor a fost nevoie pentru ca frontul să fie apărat!
După acel episod au trecut mulți ani. Unii au dat uitării sacrificiul detașamentului Păuliș. Alții nu!

Astăzi, la intrarea în Păuliș un monument uriaș îi omagiază și acum pe tinerii militari. Cele două lame de beton simbolizează aripile curajului și victoriei care i-au însuflețit pe oameni în mijlocul iadului. În fața lor se află statuia din bronz a ostașului victorios.
De fiecare dată când mergi pe drumul care leagă Deva de Arad, omagiul în aer liber îți aduce aminte de acel episod crucial din istoria poporului de la care Ziggy învață!

[mashshare]

ZiggY

Nici pe aici nu se trece!

După noaptea pierdută la Ghioroc, am prins un pui de somn zdravăn. După ce m-am refăcut, bicicleta m-a purtat până la intrarea în Păuliș. în fața monumentului Eroilor. Cărțile de istorie mi-au arătat cum au decurs evenimentele dramatice din 1944.
Din acele drame de război s-a născut curajul și îndârjirea soldaților. Din presiunea aceea enormă care apăsa pe umerii soldaților s-a născut victoria lor iar apoi monumentul pe care îl priveam. Soldatul statuie stătea acolo cu o expresie hotărâtă pe chip. Nu mai era război dar spiritul demn al soldaților de atunci avea să rămână mereu pe aceste meleaguri.
La un moment, m-am apropiat mai mult de soldat. Am pus mâna pe statuie. Cu ochii închiși, îmi imaginam cum au fost acele momente pentru elevii militari de la Radna.
Pe ecranul minții se derulau tot felul de episoade.
– Mihai, acoperă-mă! Strigă un tânăr către colegul său de tranșeu Le dăm noi de furcă ăstora!
Răpăitul mitralierelor era constant. Soldații se sfâșiau cu baioneta.
– Mihai, țintește-l pe ăla! Urlă tânărul, arătând către inamicul care le omorâse un prieten.
Mihai zăcea în spate în tranșeu, sfârtecat de un obuz.
– Pentru numele lui Dumnezeu, nuuu! O să mi-o plătiți! Vă arăt eu că nici pe aici nu se trece!
Se aruncă orbește în mulțime lovind cu baioneta în stânga și-n dreapta.
– Vin întăririle, urlă la un moment dat un alt coleg!
Bestiile pe șenile, trupele de întărire și cele sovietice veneau în ajutorul tinerilor subofițeri. Lupta luase o nouă turnură! Au învins!

Deschid ochii! Episodul acela părea atât de real…Închid din nou ochii și văd un veteran de război care ținea un discurs în fața aceluiași monument.
– După atâția ani de la război, vă spun tuturor celor de față că patriotismul este valabil și acum! Evident, nu mai e vorba de război. Patriotismul trece dincolo de luptă. E o trăire conștientă în care ești una cu poporul tău. Dragii mei, iubiți-vă meleagurile natale și prețuiți ceea ce vă învață ele.

Ultima serie de imagini m-a făcut să mă opresc. Înțelesesem ce voia soldatul să-mi transmită! Patriotismul este un fel de a fi, pe care îl exprimi zilnic, nu doar în situațiile limită.
M-am înclinat în fața ostașului înconjurat de aripile Victoriei și Curajului! Am strâns straița și aparatul și m-am întors în Miniș, la Muzeul viei și vinului!

Echipa Zig Zag prin România