O sărbătoare a intelectualilor arădeni

Într-o zi toridă de Rusalii , in Covasant pare sa fie sărbătoare mare. O emoție incredibila adună o întreagă comunitate într-o curte unde există minuni. Acolo se resimte amprenta unei vieți de intelectual. N-am avut răbdare si m-am îndreptat spre acolo. Nu ne este îngăduit, in nici un chip sa uitam rolul intelectualilor noștri. Arta si educația au apărut prin ochii, urechile, vorba si uneltele lor.

Aveam sa găsesc aici : manuscrise olograf și dactilografiate, aparate vechi de înregistrat audio, înregistrări de epocă neprețuite, scrisori către și de la personalități faimoase , fotografii, cărți rare, princeps si autograf, diplome si decorații, obiecte casnice cu aer vetust de artă imemoriala.
Am ajuns la poartă, flori de glicina de un mov permanent atârnă ca la porțile unui palat. Era închisă , însă urma să fie poarta spre istoria folclorului romanesc.
In foarte puțin timp o doamnă hotărâtă se apropie de mine :
– Tinere, pe aici trece lume buna, ce te-a adus la noi?
– Auzit am ca aici va fi sărbătoare mare și ca folclorul romanesc a fost sădit de un intelectual al locului.
– Așa este ! Hai să facem o cafea și ne așezăm sa povestim.
Cu o energie debordantă a transformat muzeul într-o comoară cu înțelepciuni. Cu lacrimi in ochi îmi spunea ca identitatea națională si folclorul sătesc e pe cale de dispariție. Singura șansa e ca aceste valori sa fie conservate. A moștenit această dragoste de țară si folclor și in fiecare an sărbătorește omul ce i-a transmis-o. Mă tot întreb, oare noi mai sărbătorim valorile din țara noastră?

Nu foarte departe de acest muzeu, aflu ca un om de bază al satului încă păstrează tradițiile românești si mă îndrept nițel spre el.