Unitatea în diversitate atrage

Pătrund astăzi într-un spațiu care mă atrage prin strălucirea stilului său mai mult decât m-ar atrăgea un obiect nou. Cum așa? Cred că îți vei da seama singur din discuția la care am avut șansa să asist neîntrerupt…

– Bună dimineața, domnilor și doamnelor! strigă în gura mare una dintre doamnele goale atârnate pe perete.
– Mmm, dar bine mai arătăm în dimineața asta, continuă una dintre teracote. Parcă în fiecare zi mai tânără!
– Oh, domnule teracotă, v-am mai spus că în fiecare zi am aceeași înfățișare.
– Doamnă, mărită doamnă, credeți că un observator așa atent ca mine are rolul său important în societate?
Dar răspunsul doamnei care începu să bată din gene, fu imediat retezat de un alt personaj, un personaj sever și serios:
– Vă rog frumos, liniște! O sobă de porțelan strălucește aici! Fac riduri de la atâtea discuții fără rost.
– Hai, soro, ia o pauză, interveni imediat unul dintre candelabre. Dacă ai fi aici sus ca mine, ai vedea altfel lucrurile. Nu te mai fâstâci atâta că strălucirea nici nu-ți scade, nici nu-ți crește.
– La fel de nerod ca-ntotdeauna! răspunde afectată soba, în timp ce candelabrul nu schițează nici un gest. Crezi că mă poți călca așa în picioare?
– Ha! strigă candelabrul profitând de ocazie și continuă spontan: Tu, călcată în picioare? Asta-i bună! Ia zi-ne, parchetule, cum e viața de la parter? Tot numai urme și bocănituri.
– Prietene celest, nu se compară cu aerul de la tine, totuși e mai bine ca ieri.
Iar apoi, schimbând ușor tonul, mi se adresează:
– Hei, tu! Da, tu. Mișcă-te un pic mai la stânga. Hai, fă un pas mic. Aia-i scândura mea sensibilă și doare de nu-ți închipui.
Mă deplasez numai decât, încercând să nu atrag prea multă atenție asupra mea, căci ei nu-și dădeau seama că îi pot înțelege. Mă îndrept către o oglindă cu gândul de a-mi aranja un pic fesul și numai ce aud dispre ea:
– Băieți, ia uitați-vă ce fes ciudat are… Ăsta din ce timp o mai fi? Pare mai bătrân ca noi, și toți începură să râdă.
Recunosc că îl uzasem destul de mult de când tot călătoresc într-una. În timp ce-mi analizam fesul un grup numeros de persoane intrau în camera în care mă aflam. Toți exclamau plin de admirație. Femeile se cuprindeau atent și strâns brațul partenerului lor la frumusețea acelui lux de modă veche, iar bărbații analizau mândru obiectele din cameră ca să vadă cam la ce valoare s-ar ridica fiecare. Rumoarea creată amorțiră vocile care mai devreme trăncăneau de zor și am putut să le văd pe chip bucuria de a fi admirate și apreciate.

În cele din urmă, deși atât de diferite, făceau o echipă bună. Iar cea mai mare dovadă era grupul de fani ce pășea agale prin camere.