Gândacul înțelept

Realitate ori iluzie? Realitate ori ficțiune? Există un loc în care toate poveștile se adună, se îmbulzesc de-a dreptul! Biblioteca!

Te-ai întrebat vreodată dacă ceea ce scriu e adevărat? M-am gândit să îți ofer un răspuns așa că am mers la mai marele înțelept, cel care deține toate Adevărurile Lumii de la început până în prezent, mereu actualizându-și informațiile. Am pășit așadar în biblioteca județeană din Arad, în căutarea sa.
– Mai mare înțelept, unde ești? Arată-te! Am nevoie de ajutorul tău!
– Mereu voi apărea înaintea aceluia care are nevoie de un strop de înțelepciune! se auzi o voce puternică, ca un viscol, bubuind printre rafturile pline de cărți. Iar după una dintre cărți, răsări un mic punct negru, cu picioarele păroase, cu un frumos frac negru lucios, pălărie cu panglică și o mustață albă, stufoasă care-i ascundea complet gura.
– Înțeleptule gândac, vin la tine pentru un răspuns.
– La care întrebare să fie? și întrebând asta scoase din buzunarul de la piept, un stilou argintiu.
– Sunt poveștile pe care le scriu adevăr, realitate sau iluzie? iar în timp ce-i adresam întrebarea, scrijelea literele în aer cu cerneală aurie și ele rămâneau plutind în aer sub aceeași formă de la început.
– „Sunt poveștile pe care le scriu adevăr, realitate sau iluzie?” m-ai întrebat, repetă gândacul, recitind cuvintele din aer. Hai să luăm aceste trei cuvinte: „realitate”, „adevăr” și „iluzie”.
În aer rămân doar cele trei cuvinte, lucind în lumină argintie.
– Hmm… continuă gândacul. Dar dacă lăsăm doar prima literă din primul cuvânt?
Iar în aer rămân doar „r”, „a” și „i”, care ne unesc și creează…
– RAI? rostesc eu.
– Nu cumva poveștile tale sunt toate la un loc? îmi deslușește gândacul. Asta le face să fie și mai puternice. Căci realitatea nu e completă fără un strop de ficțiune, adevărul nu poate fi exprimat fără lucrul palpabil, iar iluzia inevitabil se conturează sub tutela unui adevăr nescris de multe ori.
Gândacul și-a scos pălăria și a făcut o plecăciune în fața mea în semn de „la revedere” și a dispărut printre cărți. Literele ce pluteau mai-nainte în aer, în panglici argintii, dispărură lent odată cu plecarea gândacului.

Am ieșit din incinta bibliotecii într-un sentiment de completitudine. E frumos când știi că poți îmbina lucruri aparent atât de distincte într-o creație, într-un mesaj ce-și are ancorele prinse de paradis.