Povestea spitalului de psihiatrie Mocrea: Pe urmele Castelului Solymosy

Când ai ajuns în Mocrea, poți să fii sigur că pătrunzi în spațiul magic al Țării Zărandului. Zeii au avut grijă ca zona să aibă farmecul ei. Canalul Morilor și dealul verde pufos al Mocrii. Monumente istorice uitate răsar de nicăieri ca să-ți spună povestea lor.

Prima oprire? Spitalul de psihiatrie! Să ne înțelegem totuși, nu e o glumă. Clădirea situată în parcul de lângă drumul județean 792D are o istorie în spate.
În 1834, abia văzuse lumina zilei, din dorința baronului Aczel Alexandru. Era cel mai frumos castel din zonă. Arhitectura sa impunătoare te trimitea înapoi în timp, pe vremea romanilor și a grecilor. Coloane cu capiteluri, forme drepte și riguroase: acesta este stilul neoclasic, impregnat în zidurile castelului.
Familia Aczel nu avea să se bucure prea mult timp de acest domeniu bogat! Într-o zi, Petru, un membru al familiei, mare pătimaș al jocurilor de noroc a pariat castelul la cărți. Sorții nu i-au fost alături căci adversarul său, baronul Solymosy a avut o mână mai bună. Castelul a intrat în posesia sa.
Frumosul edificiu a rămas o proprietate privată până după cel de-al doilea război mondial. Statul l-a luat în stăpânire apoi și ulterior, prin curtea unde altădată se plimbau nobilii, acum se plimbă pacienții cu boli psihice ai Spitalului Mocrea. Interiorul nu poate fi vizitat iar ferestrele de la etaj sunt prevăzute cu gratii.

Fostul Castel Solymosy și-a păstrat arhitectura ce l-a făcut celebru odată. Parcul dendrologic care îl înconjoară are numeroase specii de arbori și găzduiește o mică biserică din lemn.

[mashshare]

ZiggY

Cutia Pandorei de la Spitalul de Psihiatrie Mocrea

Prima oprire în Țara Zărandului a fost Moara cu Noroc , hanul în jurul căruia Slavici a țesut o poveste cu tâlc. Am fost inspirat de atmosfera de aici, îndeosebi de morar. Asta pentru că el a demonstrat prin exemplul său contrariul finalului din nuvelă. Între noi fie vorba, merită să stai să asculți poveștile sale pline de înțelepciune.

La scurt timp după ce m-am instalat la han, morarul îmi spune:
– Ziggy , înainte să explorezi comorile din satele Țării Zărandului, hai să-ți arăt puțin zona, așezată chiar pe granița acestui ținut.
Zis și făcut!
Morarul mă conduse la Castelul Solymosy din Mocrea, devenit acum spital de psihiatrie. O armură de verdeață apăra cu blândețe vechiul simbol nobiliar unde pacienții voiau să-și recapete echilibrul.
La etaj, printre gratii, câteva figuri, triste sau impasibile, ne priveau cu ochi pierduți. În grădina plină de flori și arbuști se plimbau câțiva pacienți, printre flori. Păreau mult mai liniștiți, chiar fără nicio problemă.
– Ce s-a întâmplat de fapt cu acest simbol nobiliar? Întreb eu, puțin derutat de atmosfera pe deoparte sumbră, pe de altă parte încurajatoare.
Povestea castelului se derula în imaginile vii create de vorbele morarului.
– Ziggy, castelul a fost pierdut la cărți dintr-o slăbiciune umană. Poți să o intuiești?
– Hmm, viciul pentru jocul de cărți ?
– Acesta e doar efectul.Cauza e mult mai profundă. În Moara cu Noroc, finalul tragic se datorează aceleiași slăbiciuni.
– Ignoranța ?
– Evrika! Zâmbi morarul. Ignoranța în a-ți cultiva permanent caracterul și mintea creează un gol. Natura însă nu suportă vidul și atunci îl umple cu vicii și negativism.
– De ce procedează natura astfel?
– Ca să îl ajute pe om să conștientizeze pe om lecția, în cele din urmă.
Petru a pierdut castelul la cărți datorită ignoranței devenite viciu. Solymosy l-a făcut prin testament spital de boli psihice, în memoria fiului său care suferea de o boală psihică.
– Ce se întâmplă cu oamenii cu boli psihice ? întreb eu și mai curios să descopăr lecția din spusele sale. Au ajuns ei în această stare pentru că au ignorat să-și folosească mintea ?
– Ei bine, aici e mai complicat Ziggy. Unii dintre ei moștenesc o boală psihică, alții cad pradă ei datorită negativismului și tensiunilor interioare exagerate. În interiorul lor e haos.
– Privește-i pe cei din grădină, răspund eu. Sunt mai fericiți, mai împăcați. Uite câțiva chiar au grijă de plante.
Mai era un pacient care se apropiase de biserica de lemn.
Morarul zâmbi.
– Este o metodă pe care terapeuții o folosesc. Îi lasă pe bolnavi în mijlocul naturii sau chiar le dau ocupație, să se ocupe de grădinărit.
– Cum îi ajută natura?
– Natura liniștește mintea Ziggy! Ea alungă gândurile distructive și îl readuce pe om la starea de puritate cu care s-a născut. Așa se face că mulți s-au vindecat de boli grave stând în natură și având mintea ocupată cu mici activități.
Chiar atunci am observat cum un pacient sădea o floare. Era atât de bucuros!
– Ai dreptate! răspund eu, uimit de darul binefăcător al naturii. Funcționează! Îmi amintește de povestea Cutiei Pandorei pe care am aflat-o în călătorie.
– Hmm, răspunse morarul, în timp ce ne plimbam prin parcul dendrologic, plin de specii interesante. Știu povestea. Dar cum ai făcut legătura?
– Zeii furioși pe oameni au pus toate răutățile și slăbiciunile în cutia dăruită Pandorei. Zeița înțelepciunii a adăugat și speranța. Când fata a deschis cutia interzisă toate relele s-au răspândit în lume. Speranța a rămas în cutie pentru că Pandora a pus capacul din nou.
Dacă în acest spital de boli psihice, oamenii vin cu toate relele Pământului, tot aici există și speranța că ei se vor face bine. Poate că speranța este întruchipată de natură și de grija medicilor de aici!
– Îmi place cum gândești băiete, răspunse morarul. Ai dreptate! Natura și oamenii pot schimba orice. Castelul Solymossy devine astfel un simbol al regenerării până la urmă.

Înclin din cap, bucuros că am discutat cu el. Am plecat apoi în continuare pe traseu dar am rămas cu gândul la pacientul care cultiva o nouă viață. Natura poate să regenereze orice, îmi spun cu încredere când am părăsit complexul spitalului.

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România