Cum îți păstrezi mintea ageră și sănătoasă? Chiar și la 76 de ani ?

Călătoria pe meleagurile poporului de la care învăț este ca un spectacol mereu în desfășurare. Ce îmi place cel mai mult e că pot să observ cum folosesc oamenii prețiosul dar oferit de zei: mintea care crează prin gânduri și sentimente. Fiecare etapă e o ocazie să studiez potențialul minții umane!

Zeii m-au ghidat acum spre Șiria, o comoară culturală a Țării Zărandului ! La castelul Bohus m-a întâmpinat o tânără muzeografă cu o mulțime de povești despre localitate. Entuziasmul ei era molipsitor! Așa aflu că în apropiere locuiește un bătrânel, fost preot cu o minte ieșită din comun.
– O ocazie numai bună! Îmi zic bucuros că voi învăța ceva nou.
Mă strecor pe străzile Șiriei și ajung la dealul numit de localnici Merezân. Se spune că sub el ar se află s-ar afla la mare adâncime uraniu, metalul radioactiv.
Casa bătrânelului era lângă deal. Un zvon ajunsese la el deja ,că va fi vizitat de un tânăr bărbos, cu un tarabostes pe cap.
– Ziua bună părinte, sunt Ziggy! îi spun eu omului mic de statură din fața mea. Avea părul nins de vreme, privirea senină și ageră. Eram măsurat din cap până-n picioare.
– Bună să-ți fie inima tinere călător! Te așteptam! Poftește în casa mea ș-om discuta cât dorești!
Camera sa era imensă. Unul dintre pereți avea multe ferestre care lăsau lumina blândă a Soarelui să inunde biblioteca sa minusculă…vreo 3000 de cărți. Masa de scris de lângă geam îi oferea o priveliște splendidă: un rând de arbori înfloriți stăteau de strajă, pe un nivel inferior casei. Un pic mai jos se deschidea câmpia Aradului plină de case șiriene ordonate și ogoare scăldate în verdeață
Tablouri și fotografii aminteau de meseria de preot pe care o practicase credincios atâția ani. Nu lipseau fotografiile din călătoriile prin toată lumea și portretul unui tânăr carismatic. Semăna mai degrabă cu un actor.
– Hmm, spun eu privind serios tabloul.
– Cred că știi cine e! râse bătrânelul în timp ce soția sa, ordonată și grijulie ne servea cu apă proaspătă.
Era la fel de carismatic chiar și la cei 76 de ani. Se mișca prin cameră cu dezinvoltura și gesturile unui actor. Poveștile sale de viață te hipnotizau. Predicile de duminica la biserică sau testele pe care regimul partidului unic i le întindea prin agenți secreți. Îmi recită apoi poeziile sale dintr-un volum divers.
– Ei bine Ziggy, să știi că poeziile mele sunt pe teme nu tocmai „călduțe”. Abordez teme sensibile oamenilor, ca să pun mintea la treabă: a mea și a cititorilor. Să nu te temi să vorbești deschis! Poate fi mai eliberator decât ți-ai imaginat vreodată.
Poeziile sale vorbeau despre divinitate, moarte, renaștere, scopul omului pe Pământ și multe altele.
Masa era plină de caiete, însemnări și instrumente de scris.
– Lucrez la a 17-a carte Ziggy. Scriu și să citesc de mic copil.
– Nici cu vorbitul nu stați prea rău, îl provoc eu.
Înclină puțin capul în semn de respect.
– Există o legătură strânsă, tinere călător, între o minte ageră și cele trei instrumente dăruite de Marele Creator: cititul, scrisul și vorbitul. Îmi place să citesc și să cunosc din toate domeniile. Mintea mea e bombardată mereu cu idei noi. Așa rămâne tânără! Și apoi memoria se dezvoltă.
Mă tachină puțin să facem un test de memorie. Îi spuneam propoziții mai complicate iar el îmi ghicea imediat numărul de litere.
– Ideile cu care îmi hrănesc mintea, continuă el vesel, mă inspiră să scriu și să vorbesc despre ele.
Făcu o pauză.
– Prin aceste două instrumente în special, eu îmi îndeplinesc menirea pe acest Pământ! Las astfel ca moștenire generațiilor viitoare, tot ce mi-a dăruit Creatorul! Folosește-te de aceste trei instrumente cu înțelepciune băiete!

Îi plăcea la nebunie să se bucure de fiecare moment. Nu e de mirare că vârsta sa înaintată renunțase a mai lupta cu mintea lui tânără.
Spre final, ne-am plimbat puțin prin curte, savurând aerul de seară. Șiria se îmbrăca cu razele solare violacee sub supravegherea vechii cetăți de pe deal.
– Ziggy, chiar și mintea mea se mai inundă de melancolie și gânduri negative. Atunci obișnuiesc să mă plimb! Pământul ia cu el grijile mele.
Înainte de plecare l-am îmbrățișat!

Bâtrânul preot a fost ca un cufăr de comori care s-a deschis în fața mea. Am studiat potențialul minții sale! Mi-a dăruit înțelepciunea și vitalitatea sa, la cei 76 de ani. Oare mai ține tinerețea cont de vârstă?