Întâlnirea alchimistul vinurilor bune din podgoria Miniș-Măderat

Pe meleagurile vestice ale poporului de la care învăț, vița de vie este darul neprețuit al zeilor. De sute de ani podgoria Miniș-Măderat, scăldată în razele Soarelui și mângâiată de vânturile blânde, produce struguri din soiuri nobile. Localnicii și-au dat seama de talantul primit, iar cu timpul l-au înmulțit. Au învățat cultivarea viței de vie și apoi arta producerii vinurilor fine care cuceresc simțurile.

Din Țara Zarandului înțesată de istorie, folclor și meșteșuguri am coborât pe Drumul Vinului, până în zona Miniș-Măderat, Păuliș. Deși încă primăvară, imaginea podgoriilor verzi înșirate în formație pe dealuri m-a prins!
De cealaltă parte a drumului, Câmpia Aradului venea cu ogoarele sale cu insule galbene de rapiță răsărite din oceanul verde de grâu.
Iată că am ajuns în Păuliș la Prințesa Vinurilor. Așa își numise Alchimistul Vinurilor, „templul” unde creează soiuri renumite. Drumeții vin aici să fie martorii artei producerii vinurilor, în toate fazele sale( inclusiv degustarea). Auzisem atâtea despre el…
– Ziua buna tinere Ziggy! Bine ai venit la Prințesa Vinurilor! Mă întâmpină Alchimistul cu un aer de cavaler, mândru să te primească pe domeniul său.
Aveam în față un bărbat mic de statură și trecut de vârsta tinereții. Părul scurt, blond cu nuanțe roșcate, se completa cu ochii albaștri de o vioiciune care mă uimea. Emana tinerețe, carismă și voie bună.
– Ziua bună Alchimistule, răspund eu, primind paharul de șampanie de vin cu care mă servea. Priveam în jur. Omul se gândise la toate: de la felul în care erau așezate podgoriile, la unelte și instalații până la Prințesa Vinurilor, hanul unde îi găzduia pe drumeții care veneau să-i deguste creațiile.
Seara a continuat cu o explorare a podgoriilor și un pahar de vin roze catifelat acompaniat de o cină delicioasă. Alchimistul îmi arătase latura lui de om ospitalier.
A doua zi dimineață însă…
– Ziggy, astăzi o să călătorim în lumea vinurilor. Vei descoperi de ce vinurile bune sunt bune. Nu e o întâmplare!
– Să-i dăm drumul, îi răspund eu entuziasmat.
Am intrat în universul său, de care se ocupa cu dăruire de peste 30 de ani.
Vinurile albe erau produse în tancuri gigantice de inox. Aici mustul fermenta cam două luni după care urma învechirea în sticle, timp de încă două luni.
Ca un bun cunoscător, Alchimistul Vinurilor îmi explica pas cu pas, procedeul pentru vinurile roșii care fermentau în tancuri mai mici de inox. A urmat laboratorul unde vinul era testat prin organele de simț dar mai ales chimic.
– Nu m-aș fi gândit că sunt atâtea detalii în spatele unei sticle de vin, spun eu surprins de proces.
– Ziggy, orice lucru măreț realizat vreodată se compune din mici detalii . Un profesionist trebuie să le cunoască, zâmbi Alchimistul. Tocmai elementele pe care ochiul neavizat nu le vede sunt cele care fac diferența între un vin de top și unul mediocru.
Prințesa Vinurilor era ca un stup în care oamenii știau ce au de făcut: se lucra în vie, se făcea vinul, sticlele erau îmbuteliate, etichetate și ambalate pentru livrare.
Alchimistul avea harul de a îmbina cunoștințele sale cu darul povestirii. Știa să mă învețe fără să mă asalteze cu detalii. Umorul strecurat atent printre explicații mă ținea în priză!
– Se spune că orice negustor priceput face diferența între marfa și produsul pe care îl oferă, îi spun eu cu un ton ștrengăresc. Marfa o văd deja. E în sticle. Care e produsul ?
Ochii îi sclipiră instantaneu.
– Bună întrebare băiete!
Aruncă o privire scurtă tancurilor pentru fermentare și continuă:
– Cu vinurile mele am vrut mereu să mă apropii de oamenii care le degustă. Astfel, oamenii ajung să cunoască o bucățică din sufletul meu, dedicat fără drept de apel științei producerii dulcei licori(oenologie). În plus, pogdoria Miniș-Măderat avea o tradiție unică pe meleagurile pe care tu le colinzi. Nu am vrut să o las să piară în ghearele timpului.
Așa am aflat de “vinurile de piatră” ( stonewine) tipice zonei. Vița de vie crește pe cele mai înalte dealuri (cam 480 m) unde stratul de sol fertil e subțire.
– Rădăcinile ei intră mai departe în piatră sau granit, adaugă Alchimistul cu bucurie. E dificil procesul dar apoi, rădăcinile extrag săruri minerale care oferă finețe și corpolență vinurilor.
Lecția nu ar fi fost completă fără o vizită în crame.
– Ziggy, butoaiele de lemn de stejar sau budanele imense transformă mai departe vinul în cea mai bună versiune a sa.
Poveștile sale tehnice se împleteau cu viața de oenolog, somelier și antreprenor.
– Apropierea față de oameni vine și când te străduiești să vii cu lucruri unice. Am tertipurile mele, dar nu te gândi la nimic diabolic!
Zâmbesc.
– Să vezi întreg procesul de fabricare, ambalajul, soiurile tipice precum Cadarca neagră, Furmint și mustoasa de Măderat sau o mâncare gustoasă în ton cu vinul… toate acestea sunt modalități prin care mă apropii mai mult de oameni.

Călătoria în lumea vinurilor s-a încheiat cu degustarea unui pahar de Cadarcă ispititoare.
Cele câteva ore petrecute alături de Alchimistul Vinurilor au zburat! Deși avea o mulțime de lucruri de făcut, părea că el își trăiește viața, savurând cel mai mic detaliu. Mai ales, bucuria pasiunii sale se multiplică când o împarte cu ceilalți!
Firul început la Păuliș avea să se continue câteva zile mai târziu în Ghioroc. Un istoric și cercetător al tradițiilor locale avea să-mi deschidă noi orizonturi!