Vechea așezare atestată prima dată pe la 1212 are o poveste să-ți spună! E povestea bisericii romano-catolice lăsată moștenire de comunitatea bulgară, cândva, majoritară.
Bulgarii catolici s-au refugiat pe meleagurile poporului de la care Ziggy învață după ce s-au revoltat împotriva soldaților semilunei la Kripoveț. În timp s-au îndreptat spre ținuturile stăpânite de habsburgi.
S-au adaptat repede! Au primit privilegii precum scutirea de taxe iar pe la 1741, împărăteasa Maria Tereza le-a oferit un ținut a lor. Ei au întemeiat astfel un oraș nou numit Tereziopolis-Vinga.
În timp, o comunitate prosperă se dezvolta. Peste aproape un secol și jumătate Vinga număra 300 de români și 4000 de bulgari.
Cum biserica lor devenise mică pentru mulțimea de credincioși au hotărât să construiască una grandioasă!
S-au făcut eforturi mari! Bulgarii au contribuit cu bani din propriul buzunar pentru materiale de construcții și timpul lor pentru a fabrica 3 milioane de cărămizi!

După 10 ani de pregătiri au început lucrările! Din 1890, noua biserică romano-catolică din Vinga a fost construită conform planului arhitectului vienez Eduard Reiter. Zi de zi, 200 de oameni, meseriași și enoriași voluntari munceau din plin.
Roadele muncii lor asidue s-au văzut după doar doi ani! O biserică în stil neogotic înaltă de 36 m, cu două turnuri de 63 de metri scruta pământurile Vingăi.

Nu doar exteriorul îi cucerea pe vizitatori! În interior, s-au montat 9 altare, o orgă pneumatică și doar 43 de statui de lemn! Arcele gotice și vitraliile înfrumusețează și mai mult edificiul.
O statuie are ceva deosebit! Este vorba despre Sfântul Florian, ocrotitorul pompierilor. An de an, pompierii veneau pe data de 4 mai la slujbă ca să-l sărbătorească.

Biserica a devenit simbolul prosperității bulgarilor din Vinga!
Norul întunecat al războaielor s-a lăsat deasupra localității. Foarte mulți bulgari s-au retras spre Timișoara și Arad după Primul Război Mondial. Al doilea război mondial a adus cu sine deportarea altor familii. Vinga a decăzut…și-a pierdut titlul de oraș iar astăzi mai e locuită doar 300-400 de bulgari.

Moștenirea lor, biserica romano-catolică, a rămas în picioare. Este o dovadă a puterii unei comunități unite. Reparațiile făcute de-a lungul timpului i-au redat strălucirea de odinioară. Când treci prin Vinga, oprește-te nițel că să-i asculți povestea!

[mashshare]

ZiggY

Unde-s mulți puterea crește: O lecție despre forța comunității

Când am ajuns în Vinga, m-am lăsat cucerit de frumusețea bisericii romano-catolice, simbolul localității! Interiorul și exteriorul său erau de fapt rezultatul unei munci de echipă impresionante. Fiecare detaliu îmi amintea de poveștile auzite despre construirea ei.

– Măi să fie, ce lucru măreț au creat bulgarii! murmuram admirativ în timp ce o fotografiam.
M-am apropiat de biserică, m-am împrietenit cu ea și i-am cercetat elementele care au făcut-o celebră: turnurile, altarele, orga sau vitraliile.
Planificarea… am lăsat-o pe mai târziu. Voiam să mă întorc la han și apoi în Păuliș și Covăsânț în aceeași, dar pentru moment mă bucuram din plin de experiența care îmi era oferită.
La un moment dat, se apropie de mine un cuplu. Erau oameni simpli, cam în vârstă de 45-50 de ani. Păreau a fi soț și soție dar ce îmi atrăgea cel mai tare atenția era demnitatea pe care o afișau.
– Ziua bună domnișorule, spuseră amândoi în cor. Nu pari să fii de prin zonă. Ce te aduce pe meleagurile noastre ?
– Ziua bună! Le răspund eu cu veselie. Sunt Ziggy, un tânăr călător venit din orașul celor șapte coline. Am venit să văd moștenirea lăsată de bulgari Vingăi.
Le-am spus apoi toată povestea mea.
Cei doi s-au uitat unul la celălalt. Părea să fie o legătură puternică între ei.
– Ziggy, spuse bărbatul, noi suntem bulgari.
Soția zâmbi, văzând expresia de uimire de pe fața mea.
– Strămoșii noștri au venit pe aceste meleaguri încă de la fondarea Tereziopolis-ului. Nu mai este ce era odată, dar iubim comunitatea aceasta.
– Măi să fie! Călătoria e chiar plină de surprize! Exclam eu cu recunoștință în glas.
Se lăsă un moment de tăcere. Am aruncat o privire bisericii.
– Care e secretul bisericii? Cum de s-a construit atât de repede o biserică atât de frumoasă ?
– E forța oamenilor care își adună puterile laolaltă, spuse bărbatul.
– Bulgarii sunt oameni credincioși dar și muncitori! Când au înțeles de ce fac eforturi financiare și munca fizică au acceptat provocarea, fără nicio ezitare. Ideea că vor avea o biserică a lor le-a dat aripi.
– Vorba ceea, unde-s mulți puterea crește și povestea nu s-oprește, adaug eu.
Cei doi au râs.

Am aflat mai multe apoi de la ei despre Vinga, viața lor și biserica în stil neogotic. Ei erau căsătoriți de mult timp și chiar erau oameni simpli le plăcea tot timpul să cunoască oameni și lucruri noi.
Cei doi bulgari mi-au făcut ziua mai frumoasă și povestea pe care ți-o spun acum, mai vie. M-au îmbrățișat ca pe copilul lor! Apoi am mers mai departe spre han pentru un popas binevenit, înainte de a vedea nestemata din Barațca.