În mâini modelate și la lume apoi date: Întâlnirea cu sculptorul din Aradul Nou

Aradul Nou este cartierul arădean cu nume ciudat. Noul din titlu nu se potrivește nicicum cu cele mai vechi clădiri din oraș sau cu stabilitatea oamenilor care îl locuiesc. Și totuși, aici locuiește un sculptor care modelează cu pasiune opere răspândite pe meleagurile poporului de la care învăț. Pe unele dintre ele le-am admirat în Oradea sau prin județul Arad, la Gurahonț (statuia lui Ioan Buteanu) sau Căsoaia (parcul de statui înghițit de vegetație).

Mi-am promis că nu voi pleca mai departe, spre Timiș, până ce nu îl întâlnesc.
Iată cum bicicleta mea s-a pus în mișcare din nou, pe Calea Timișoarei, până am ajuns aproape de podul Traian. Eram în fața unei porți masive de lemn pe care se afla cifra 4. Am bătut!
– Tinere Ziggy, bună să-ți fie inima, te așteptam!
– Ziua bună, îi răspund sculptorului cu veselie. Îl studiam pe omul care își urma pasiunea cu perseverență de zeci de ani. Era mic de statură, îndesat, cu părul alb și sprâncene negre, stufoase. Mâinile puternice erau dovada muncii sale. Fața rotunjită avea mereu la ea un zâmbet.
– Nu sta așa, hai înăuntru mă îndemnă el.
Am intrat în lumea lui! Era o curte interioară imensă care se prelungea până în spate cu o grădină prin care se înșira, mândră, o livadă. Pe zidurile laterale de cărămidă iedera verde se alinta, întinzându-și brațele de cărămidă.
Privirea a început să mi se îndrepte apoi spre detalii.
Curtea era plină cu flori și arbuști printre care se strecurau operele sale! Statui de calcar, albe care întruchipau zei greci ca Hermes, fecioare, regine sau oameni importanți ai acestor meleaguri mă fixau cu privirea.
– Hai să povestim aici la umbră, îmi spune sculptorul, invitându-mă la foișorul plin de statui și distincții. Gospodăria era un templu al pasiunii sale.
– Bună Ziggy, îmi spuse doamna care de 39 de ani îi era soție. Simte-te ca acasă! Hai să te servesc cu ceva bun!
Pe masă fură așezate două boluri, unul cu cireșe dulci de mai și celălalt cu miez de nucă. Alături a apărut un pahar cu sirop catifelat de trandafir roz.
Ospitalitatea lor mă umplea de recunoștință.
-Vă las, spuse doamna cu tact, mergând prin curte ca să aibă grijă de nepoței.
– Cât de multe sunt, îi spun sculptorului, arătând spre creațiile sale.
– Mi-a plăcut să creez mereu! Acesta este talentul primit de la Marele Creator iar eu am venit cu perseverența.
Povestea sa începea să se contureze.
Viața lui era ca un mozaic colorat în care munca, provocările,coincidențele, prietenii, dragostea față de familie și frumos de îmbinau de minune.
Nu filozofa mult. Principiile sale erau simple și de aici încolo, faptele vorbeau.
I-am văzut apoi atelierul, plin de unelte și sculpturi în diferite faze de lucru.
– Ce sculpturi vă sunt cele mai dragi ? îl întreb la un moment dat.
– E dificil de ales băiete, pentru că toate sunt precum copiii mei. Totuși, îmi plac mult cele care reprezintă regalitatea care a cârmuit cu înțelepciune poporul de la care tu înveți acum.
– Pot întreba de ce ?
– Ei bine, e un element al culturii noastre care ne reprezintă. Ne putem mândri cu valorile noastre, spuse sculptorul cu emoție.

Un bot negru, lung și umed îmi atingea mâna din când în când.
– Homba, potolește-te, o dojenea cu blândețe sculptorul pe cățelușa familiei, rasa ciobănesc german.
– Nu face nimic. Vrea doar puțină afecțiune!
Spun eu mângâindo.
– Greșit! Nu vrea puțină afecțiune, o vrea pe toată pe care o ai la dispoziție!
Izbucnim în râs.
Mă simțeam bine în casa bătrânului sculptor. În decursul vieții sale, a știut să-și modeleze, dincolo de provocările regimului comunist, o familie frumoasă și o carieră strălucită.
– Omul vine dar mai și pleacă, îi spun eu, după mai bine de două ore de poveste.
– Rămâi cu bine tinere călător! Călăuzit să fii în drumul tău, iar mintea să nu obosească niciodată în a cerceta!

Sfatul lui m-a ambiționat să-mi ascut spiritul de observație. Oameni, arome și culori aveau să-mi spună multe secrete dacă eram deschis să-mi folosesc simțurile la maxim. Mai târziu, am testat mai mult simțul olfactiv și gustativ, la Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați din Arad.